IERTAREA - un dar vindecător al sufletelor

(imagine preluată de la: https://ganduriarhivate.wordpress.com/2017/02/02/iertarea/) 

“Mâniaţi-vă şi nu greşiţi; soarele să nu apună peste mânia voastră.

Orice amărăciune şi supărare şi mânie şi izbucnire şi defăimare

să piară de la voi, împreună cu orice răutate.

Ci fiţi buni între voi şi milostivi, iertând unul altuia,

precum şi Dumnezeu v-a iertat vouă, în Hristos.”

(Efeseni 4)

          Primul pas pentru a trăi o viață în adevăr, lumină, iubire și pace este IERTAREA. Dar cât de greu este să ierți cu adevărat!!!

             De multe ori credem că ne iertăm aproapele, pentru ca, apoi, după ceva timp, să-i reproșăm acestuia „greșelile” trecutului. Din nefericire, unii pomenesc greșelile celuilalt la fiecare contrazicere, indiferent cât de nesemnificativă ar părea. Aceștia suferă enorm de mult pentru că inimile lor sunt pline de resentimente și de neiertări.  Rănile trecutului și reprimarea emoțiilor îi împiedică să își deschidă cu adevărat inimile în fața iubirii.

Adevărata iertare începe de la iertarea de sine. Abia când te ierți pe tine pentru diferite lucruri făcute conștient sau mai puțin conștient, care ți-au provocat anumite dezechilibre, ți-au produs durere, suferință, îndepărtându-te de adevărata ta esență, abia atunci poți spune că IERȚI cu adevărat și te accepți așa cum ești, cu lumina și întunericul din tine, cu speranțele și neputințele tale, cu felul tău de a fi, de a gândi, de a simți și cu temerile care uneori încearcă să stea la cârma vieții tale. Până la urmă, fiecare hotărăște dacă alege să permită  materializarea fricii ori a iubirii, dacă vrea să fie un instrument al întunericului care să producă frică, neliniște, suferință, ori să fie un instrument al Luminii, iubind cu inima plină de Hristos.

Drumul e dificil. Obstacole sunt multe. Important este să ne străduim mereu și nu cădem în deznădejde, ci să cerem ajutorul Domnului, căci ceea ce la om pare a fi cu neputință, la Dumnezeu totul este posibil.

Ai căzut? Ridică-te și mergi mai departe!

Ai căzut iar? Ridică-te din nou! Continuă-ți drumul!

Închei prin câteva cuvinte pline de har pe care părintele meu spiritual mi le-a spus cândva, pe vremea când eram „o mică gâză”, pornită în căutarea adevărului, iubirii și păcii: „Pe Hristos nu-L întristează cel mai mult căderile noastre, ci faptul că nu vrem să ne ridicăm.”

Să învățăm deci, lecția IERTĂRII, o lecție care, pe cât de dureroasă ar putea fi, pe atât de măreață este, încununându-ne inimile cu laurii Păcii! 

Mai jos este redat un filmul ortodox „De 70 de ori câte șapte”. 

     Vizionare plăcută! Să ne fie de folos!

(https://www.youtube.com/watch?v=tZigt_0pNa4) 

Păpușa copilei născute în seara de Crăciun ( film ortodox)

            

( imagine preluată de la: http://www.dichisdeco.ro/handmade/tablouri/tablou-vintage-fetita-cu-papusa.html)

         DRAGOSTEA față de aproape, SACRIFICIUL făcut din iubire și CREDINȚA sunt adevărate virtuți necesare fiecăruia dintre noi în calea  spre mântuire. 

Sigur că acestea nu se dobândesc cu ușurință, căci nimic din ce e cu adevărat folositor sufletului nu e ușor de realizat. Așa cum spunea cândva un înțelept: 

Știți cum se deosebește calea care te ridică de cea care te coboară?

 Cea care te coboară pare simplă, frumoasă și te atrage. Calea care te ridică este grea, anevoioasă și te sperie.

     Pe cărarea aceasta „strâmtă” e bine să ținem minte că niciodată nu suntem singuri, indiferent de crucea pe care o purtăm. Avem alături de noi îngerii și, desigur, oamenii potriviți, trimiși de Dumnezeu ca să ne ajute în drumul nostru. Important este să CREDEM în Pronia divină și să ne amintim să spunem: „Doamne, facă-se voia Ta în viața mea!”  Astfel, pacea va rămâne în inimile noastre. 

     Filmul de mai jos face parte din colecția de filme ortodoxe pe care le prețuiesc mult, ele fiind un profund izvor de înțelepciune și o sursă de inspirație pentru adevărata introspecție. 

        Recunosc faptul că atunci când am vizionat pentru prima dată acest film, am fost emoționată până la lacrimi de frumusețea și puritatea inimioarei micuței copile. 

VIZIONARE PLĂCUTĂ! Să ne fie de folos! 

                             

Păpușa copilei născute în seara de Crăciun

Despre teamă și despre calea luptătorului pașnic

       

(imagine preluată de la: http://zonadefoc.com/%E2%80%9Cpeaceful-warrior%E2%80%9D-luptatorul-pasnic/) 

            Cândva, un suflet drag mi-a spus: „Deschide-ți inima! Lasă frica!”

l-am privit cu nedumirire, dar nu am spus nimic. Deși purtase multe războaie până atunci, inima mea era deschisă. Cel puțin, așa credeam eu. Cât privește  teama, mă consideram o ființă curajoasă, lucru pe care cei din jur mi-l confirmau destul de des.  

     Iată că mă aflam în fața unei ființe care mă privea în ochi și vedea atât de clar ceea ce eu aveam să văd și să pricep abia după mult, mult timp. E bine și mai târziu decât niciodată...

        La nivel intuitiv, simțeam că există o conexiune între ființe și o comunicare telepatică între inimi, însă m-am tot întrebat oare de ce se întrerupe conexiunea (comuniunea) dintre două ființe? Ce anume produce acest blocaj și nu mai permite comunicarea sufletelor? De ce ne simțim deconectați dintr-odată?

     Răspunsul a fost cât se poate de simplu și a venit tot de la această ființă luminoasă, dedicată vieții trăite în iubire, care mi-a spus la un moment dat că „teama și neîncrederea blochează ființa. Chiar și Iisus era înconjurat de oameni neîncrezători.”

Atunci nu prea am înțeles ce voia să spună, dar timpul a așezat bine acele cuvinte în inima mea și iată că la un moment dat am conștientizat că FRICA este cauza multor probleme apărute pe parcursul vieții noastre.

Frica te poate face să te îndepărtezi de adevărata esență a ta, împiedicându-te să te manifești așa cum ești cu adevărat, ca să nu fii respins de cei din jur. Astfel, pentru a fi acceptat, începi să adopți anumite comportamente care te fac să te îndepărtezi tot mai mult de tine.  Teama te împiedică să trăiești în prezent, făcându-te să te gândești cu regret la trecut, ori să te îngrijorezi permanent pentru viitorul ce urmează să vină.

FRICA te însingurează și te înstrăinează de lumea din jur. Astfel, pierzi conexiunea cu celălalt, căci în momentul în care începi să te temi din ce în ce mai tare, devii neîncrezător și, fără să îți dai seama, lași ca acea frică să te conducă.

Pentru că frica aparține minții,  o poți observa  și o poți înțelege pentru a te elibera de ea.  

             Astfel, ai putea să te întrebi:

-Care e cea mai mare frică a mea? Acum trăiesc în iubire sau în teamă?

          Du-te în trecutul tău și vezi ce frici nevindecate ai! Ajută-le să iasă la suprafață!

Amintește-ți! Cu cât frica e mai veche, cu atât ești mai vulnerabil!

        
 E o luptă dificilă de purtat cu tine însuți(însăți), dar poate fi  câștigată!

      Alege să FII un luptător pașnic!

Iar atunci când totul pare a-ți fi potrivnic, tu să CREZI în continuare în Iubire, în Lumină și în Viață!

               Postez mai jos un scurt clip din  „Calea luptătorului pașnic”, un film care m-a  inspirat mult. Varianta completă a filmului poate fi accesată aici: https://www.youtube.com/watch?v=Np2b-JWe6ig  (din păcate, nu este subtitrată).

PILDE de folos sufletului

             

             Tocmai a început Postul Nașterii Domnului și urmează o perioadă minunată prin care Dumnezeu ne dă posibilitatea de a ne curăți trupește și sufletește. 

        Pentru că nu suntem scutiți de încercări, am ales să postez trei povestioare folositoare pentru minte, inimă și suflet. 

            Prima poveste se numește „ASCULTAREA ȘI NEOBIȘNUINȚA.”

Învățătura cuprinsă în această pildă este următoarea: Fie că ești LĂUDAT, fie că ești CERTAT, tu să îți păstrezi liniștea interioară, fără să te mândrești peste măsură, ori să te mânii.Nu lăsa laudele deșarte și nici supărările (care duc deseori către deznădejde) să  îți smintească sufletul!

            A doua poveste se numește „RUGĂCIUNEA MUTĂ” și surprinde adevărata esență a rugăciunii creștinului. 

        Cea mai frumoasă și mai bine primită rugăciune este cea făcută pentru aproapele nostru, rugăciunea izvorâtă din iubire și compasiune față de acesta. 

A treia poveste se numește „CUM MÂNTUITORUL UMBLĂ ÎN OSPEȚIE” și ne amintește de faptul că Hristos bate mereu la ușa inimii noastre, dar noi suntem surzi de cele mai multe ori. El se arată în cele mai frumoase chipuri, dar noi suntem orbi în fața ADEVĂRATEI frumuseți.

                       VIZIONARE plăcută! Să ne fie de folos! Doamne ajută!


(PILDE - FILM ORTODOX -https://www.youtube.com/watch?v=KH0ZrwTI0Zk&index=6&list=PLbpfenYCS3pEbzDHq5fkwhEeGORhrUIlr)

Ca să mă vezi, privește-mă în INIMA ta!

(imagine preluată de la: https://weheartit.com/entry/13815371)

          Nu mă căuta cu mintea pentru că nu mă vei găsi niciodată cu adevărat!

 Vei crede că mă cunoști, că îmi poți intui posibilele reacții, dar vei fi într-o gravă eroare. Nu poți cuprinde necuprinsul  cu mintea omenească, indiferent cât de multă cunoaștere ai crede că deții. Iar atunci când vrei cu tot dinadinsul să mă încadrezi în anumite tipare, îți voi da peste cap toate calculele pentru că nimeni nu mă cunoaște mai bine decât mă cunosc eu însămi. Ce poți să faci este să mă iubești, căci doar iubindu-mă cu adevărat, mă vei cunoaște exact așa cum sunt.

Coboară-ți mintea în inimă! Caută-mă în adâncul inimii tale și mă vei putea vedea mai clar ca niciodată! Vei simți că te primesc în viața mea cu brațele deschise, indiferent dacă dorești să aduci pace ori furtună în sufletul meu, care îți va fi recunoscător și îți spune cu bucurie: 

- Bun venit, călătorule! Pacea să fie cu tine! Mă bucur să te cunosc! Mulțumesc pentru că ești aici și acum în viața mea! Dumnezeu să ne binecuvânteze drumul! 



(✿❤✿ Michel Pépé - Lumière du Coeur - Elixir d'Amour - https://www.youtube.com/watch?v=rHyPTAzA-h8&index=3&list=RDQqVPPLAhAus)

Atunci am devenit POEZIE

(imagine preluată de la: https://www.lelong.com.my/diy-oil-painting-40-50-hug-zuomii-150534861-2015-03-Sale-P.htm)

Noi știam, iubire, noi știam

că dragostea începe cu Dumnezeu

și tot spre El se îndreaptă.

Noi știam, iubire, noi știam

că poezia izvorăște din inima divinității

și se-ntrupează abia când ultimul cuvânt se așterne

pe cărarea deschisă către sufletul aproapelui.

Noi știam, iubire, noi știam

că  dragostea neprefăcută și desăvârșită

nu are loc în mintea cea veșnic agitată,

ci sălășluiește într-o inimă curată,

într-un suflet golit de el însuși.

Noi știam, iubire, noi știam mult prea bine

că dragostea adevărată se clădește pe ascultare

pe adevăr, uneori chiar și pe durere,

dar, mai ales, pe răbdare, îndelungă răbdare...

Ia-mă de mână și hai să privim văzduhul! ți-am spus.

Iar inimile noastre se vor deschide asemeni trandafirilor...

Iartă-mi țepii și lasă-mă să-ți mângâi rănile!

Sărută-mi fruntea! Îmbrățișează-mi gândurile!

Iubire, tu, iubirea mea, în taina nopții m-am uitat în ochii tăi

și-abia atunci am înțeles că devenisem POEZIE...

(♡ Michel Pépé - La Rose Magnifique - Elixir d'Amour - https://www.youtube.com/watch?v=QqVPPLAhAus)

Cântec înlăuntrul ființei

(imagine preluată de la: http://lataifas.ro/religii-si-credinte/101481/rugaciunea-ne-curateste-si-ne-scoate-la-lumina-staretul-iosif-isihastul/)

Lasă grijile deoparte

Mergi  cu încredere prin viață

Bucură-te, suflete drag, bucură-te

Dăruiește-I slavă Celui de Sus

Păstrează-ți vie  flacăra credinței

Privește în adâncul tău

Cunoaște-L și ascultă-L  pe Dumnezeu

Celebrează prezentul, mângâie trecutul, iubește viitorul

Păstrează-ți gândurile curate

Păzește-ți inima de spinii fricii, neîncrederii, tristeții, ori ai deznădejdii

Îmbracă-ți sufletul în haina rugăciunii

Folosește Cuvântul Luminii

Fii un ucenic  al Dragostei curate

Amintește-ți că raiul nu s-a ascuns printre frunzele scuturate de vânt

Raiul e în inima ta, copile drag!

Tu să nu vrei să fii, ori să devii, tu  să crezi că ești

Tu să FII cu adevărat

Tu să nu vrei să fii iubit ori să iubești

Tu să fii una cu Iubirea

Să fii un cântec al Dragostei desăvârșite

suflete minunat...    

(Michel Pépé  - Divine Osmose - https://www.youtube.com/watch?v=hQY5wGFJ0og)

OGLINDĂ, oglinjoară, arată-mi cum mă VĂD eu cu adevărat! ( sau a șaptea oglindă eseniană)

 

(imagine preluată de la: http://willing.ro/imaginea-din-oglinda/)

              
        Cea de-a șaptea oglindă reflectă modul în care ne vedem pe noi înșine. Așa cum ne percepem noi, așa ne percep și cei din jurul nostru.

Astfel, această oglindă ne pune față în față cu acea parte din noi care ne poate ridica sau ne poate coborî, în funcție de părerile pe care le avem despre noi înșine.

Dacă avem o stimă de sine foarte scăzută, atunci nici cei din jurul nostru nu ne vor respecta și nu vor conștientiza adevărata noastră frumusețe și înțelepciune. În relațiile cu cei din jur vom fi neîncrezători, timizi și nu vom reuși să stabilim anumite limite sănătoase, care să stimuleze respectul reciproc. Pe de altă parte, atunci când avem o stimă de sine mult prea ridicată, credem că totul ni se cuvine, lucru care ne împiedică să avem relații autentice cu cei din jur.

                 Privind prin cea de-a șaptea oglindă, învățăm să lăsăm grijile deoparte și să acceptăm toate experiențele care vin în viețile noastre, indiferent de efectele acestora. La urma urmei, fiecare întâmplare, indiferent cât de nefericită a fi, are un anume rost. Altfel spus, chiar și răul are rolul său în evoluția noastră.

                 Cândva, un suflet drag inimii mele mi-a spus că nu contează prea mult faptele și acțiunile apropiaților noștri, ci, de fapt, atitudinea noastră față de acelea este cea care face diferența cu adevărat. Nu întâmplările, evenimentele în sine sunt importante, ci felul cum ne raportăm noi la  ele contează. Conștientizarea acestui lucru, ne ajută să vedem orice întâmplare din viața noastră ca pe un instrument care ne ajută să ne cunoaștem mai bine.

            Este important de știut faptul că nimeni nu are putere asupra noastră și nu ne poate influența în niciun fel, fără acordul nostru. Astfel, dacă se întâmplă vreodată ca cineva să aibă putere asupra noastră, se datorează faptului că ne dorim ceva anume de la acea ființă. Oferind iubire necondiționată, fără să aștepți ca celălalt să se manifeste în modul în care tu dorești, poți spune că iubești LIBER, că iubești cu inima plină de HRISTOS.

                 Poți alege să semeni printre ceilalți gânduri, cuvinte și fapte care să producă nepăsare,  invidie, ură, furie, dar poți împărți iubire, prietenie, respect, toleranță, acceptare. În final, totul ți se va întoarce. Cu ce măsură dai, cu aceea vei primi, căci Dumnezeu nu rămâne dator nimănui.

Această oglindă, numită și OGLINDA CELUI MAI MARE ACT DE COMPASIUNE, ne îndeamnă să învățăm să ne iubim pe noi înșine, ca să ne putem iubi și aproapele cu adevărat.

Așa cum ne-a învățat și marele nostru învățător, Iisus Hristos:

“Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum v-am iubit Eu pe voi, aşa să vă iubiţi şi voi unul pe altul” (Ioan 13,34)

Iar atunci când prea multele griji te cuprind, poți spune așa:

Fără griji, accept tot ce mi se întâmplă.

 DOAMNE, FACĂ-SE VOIA TA! (Dar ajută-mă să am înțelepciunea de a ști care e într-adevăr voia Ta, Tată!)

                 Acum, că ai învățat și lecția ultimei oglinzi, le poți lăsa în urmă. Nu mai ai nevoie de ele.

Felicitări! Ai devenit maestrul propriei tale vieți.

                 ȚINE MINTE! Oglinda întotdeauna reflectă chipul inversat (inversul adevărului), iar FEREASTRA reflectă lumea așa cum este. Pentru că este foarte important ca geamurile să fie curate, șterge-ți și tu geamurile în fiecare clipă și nu lăsa ca praful gândurilor întunecate să-ți împiedice claritatea vederii.  

Deschide-ți ferestrele INIMII și privește lumea! Nu-i așa că totul e minunat?

                                                    

Postez mai jos un clip despre IUBIRE. 

Vizionare plăcută!

(NU  TU  IUBEŞTI,  CI  DUMNEZEU  IUBEŞTE  PRIN  TINE! - https://www.youtube.com/watch?v=g2EDfyr1l8w)

OGLINDĂ, OGLINJOARĂ, arată-mi ÎNTUNERICUL din adâncul meu! (sau a șasea oglindă eseniană)

                                        

(imagine preluată de la: https://www.consiliere-psihoterapie.info/articole/arhiva-articole/articole-psihoterapie/oglinda.php)

                Cea de-a șasea oglindă apare în viețile noastre în momentele când întâlnim cele mai mari provocări. Totodată, aceasta reflectă și cea mai profundă teamă pe care o purtăm în noi înșine și care ne influențează decisiv alegerile pe care le facem. Poate fi teama de singurătate, de abandon, de respingere, de nedreptate ( vezi cartea „Cele CINCI RĂNI  care ne împiedică să fim noi înșine”, de  Lise Bourbeau, dând click pe:  http://www.golivu.com/upload/useri/12/Celecinciranicareneimpiedicasafimnoiinsine.pdf)

          Indiferent de fricile pe care le purtăm, procesul este același cu fiecare dintre acestea, pentru că abia în momentul în care începem să le conștientizăm prezența, abia atunci înțelegem că le putem învinge.

                 Această oglindă mai este cunoscută sub denumirea de Oglinda Cuceririi Întunericului sau cucerirea nopții negre a sufletului.

                 Fiecare ființă a cunoscut sau va cunoaște  la un moment dat acea noapte întunecată în care suntem față în față cu UMBRA noastră. Această umbră reflectă cele mai mari frici, dar și cele mai mari dorințe ale noastre cărora nu le permitem să iasă la suprafață. Din când în când, ele răbufnesc, iar noi  reacționăm în moduri atât de ciudate, încât nici măcar noi înșine nu le putem explica.

                 Pentru că această oglindă reflectă căutarea întunericului din noi înșine, este foarte important să conștientizăm faptul că, indiferent de experiența de viață pe care o avem, de provocările și obstacolele care ne apar în cale, Dumnezeu nu ne dă niciodată mai mult decât putem noi duce. În fiecare moment avem oportunitatea de a crește și de a evolua. Important este să nu ne considerăm victime, ci să avem credință în Dumnezeu și, desigur, încredere în noi înșine.

                 Privește prin a șasea oglindă! Vezi întunericul care te-a ajutat ca un partener de încredere pentru a te autosabota de nenumărate ori, acceptă faptul că acest întuneric ( această UMBRĂ) există în tine și începe să te îndrepți spre lumină. Acum, aici, în acest moment, începe să îți conștientizezi fricile (care, oricum, de cele mai multe ori, nu au un fundament real), să le  învingi și să îți luminezi viața. Cum vei face asta???

Iubește, iubește și iar iubește!  Atunci când iubești, lumina pătrunde chiar și în cel mai întunecat colț al inimii. 

           Învățând lecția celei de-a șasea oglinzi, vei înțelege că nu ești un om care își caută sufletul, ci ești un SUFLET care trăiește ca și om, aici, pe pământ. Ești o ființă nemuritoare care învață zi de zi lecțiile IUBIRII. Uneori testele sunt picate, dar important este sa nu deznădăjduim, ci să ne asumăm neputințele noastre omenești și să mergem mai departe, de mână cu Hristos, pe Calea Inimii. 

             Mai jos postez un filmuleț pe care l-am văzut în urmă cu câțiva ani și care m-a ajutat la vremea aceea să continui calea pe care începusem să o parcurg din ce în ce mai conștientă și mai încrezătoare.

Vizionare plăcută! Să ne fie de folos!

Doamne ajută! 

(The shadow effect ( Efectul umbrei ) subtitrat in romana - https://www.youtube.com/watch?v=qdIbntGr7yI)

OGLINDĂ, OGLINJOARĂ, arată-mi relația cu părinții mei! (sau a CINCEA oglindă eseniană)

(imagine preluată de la: http://ethos-nima.blogspot.ro/2017/07/) 

           A cincea oglindă este oglinda pe care ne-o pun în față părinții noștri, încă din copilărie și reprezintă, de multe ori, o lecție destul de dificilă.

Este cunoscut faptul că părintele reprezintă un model pentru copil. Astfel, noi, ca și copii manifestăm, de multe ori, chiar și inconștient, diferite comportamente ale acestora. Modelul părinților nu se reflectă doar în tiparele comportamentale pe care le avem,  ci se poate reflecta și în alegerile pe care le facem, în prejudecățile pe care le avem, în convingerile pe care ni le formăm.

                 De multe ori se întâmplă să ne alegem partenerii, având ca etalon părintele nostru de sex opus. Astfel, dacă avem o admirație foarte mare față de părintele nostru care ar putea duce spre venerație, vom sfârși prin a ne alege un partener care să-i semene mult acestuia. Pe de altă parte, dacă vom avea o relație defectuoasă cu părintele de sex opus, iar el va manifesta diferite comportamente care ne afectează emoțional, mental, chiar și fizic, (de ex. alcoolismul, violența, minciuna, neglijența), atunci vom alege un partener total opus acestuia.   În ambele cazuri, alegerile pe care le facem sunt limitate de ceea ce gândim și simțim vis-a-vis de părinții noștri.

Pentru ca alegerile să fie libere și cu inima deschisă, e bine să conștientizăm ce anume din ce am moștenit de la părinții noștri ne-ar putea provoca blocaje interrelaționale.

De noi depinde dacă vrem să ne continuăm drumul cu aceste tipare defectuoase, doar pentru faptul că acestea sunt singurele modele pe care le-am cunoscut în profunzime (chiar dacă ne afectează relațiile cu cei din jur), ori putem alege să le dizolvăm, eliberându-ne astfel de anumite atașamente care ne împiedică să ne manifestăm așa cum suntem noi cu adevărat.

 Un rol important în procesul de eliberare îl reprezintă acceptarea faptului că părinții noștri au ținut pentru noi o oglindă care ne-a ajutat să creștem și să evoluăm în cunoașterea sinelui nostru adevărat. După acceptare, întotdeauna urmează IERTAREA.  

                 A cincea oglindă eseniană mai subliniază un aspect important, și anume faptul că relația ta cu tatăl arată relația cu Dumnezeu, iar relația ta cu mama arată relația cu Mama divină, cu maica sfântă.  

Vindecă-ți relațiile cu părinții și vei vindeca relațiile cu divinitatea, îmbunătățește-ți relația cu Dumnezeu, iar relațiile cu părinții pământești se vor vindeca automat.

             „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca să-ți fie bine și să trăiești ani mulți pe pământ!”, spune a cincea PORUNCĂ.  Cinstindu-ți părinții, îi iubești, le asculți sfaturile, te porți cuviincios și respectuos,  îi ajuți la nevoie, te rogi pentru ei, îi accepți așa cum sunt, și le mulțumești pentru lecțiile pe care ți le-au oferit în drumul tău prin Viață.

         Amintește-ți că ești COPILUL Universului! Ești fiu al Omului și fiu al Divinității.

Acum, că ai învățat lecția celei de-a cincea oglinzi, mergi mai departe pe calea spre adevărata ta  esență și împlinește-ți destinul personal! E atâta lumină, pace și iubire în ceruri, în adâncuri și pe pământ!

                   
                    (Child of the Universe - https://www.youtube.com/watch?v=dpT3qWnSmFQ)

Oglindă oglinjoară, arată-mi ce mă blochează! (sau a patra Oglindă eseniană)

                                    

(imagine preluată de la: https://elenushu.files.wordpress.com/2011/05/fata-privindu-se-in-oglinda1.jpg)

   A patra oglindă ne ajută să ne recunoaștem formele de DEPENDENȚĂ și de OBSESIE  pe care le avem. Acestea două ne produc diverse blocaje, depărtându-ne de esența nostră și eliminând părți dragi din viețile noastre. Astfel, ne creăm atașamente și credem că depindem de anumite stări, de părerea celor din jur, chiar și de anumite relații, în obsesia noastră, putând rămâne agățați de o persoană toată viața.

Această oglindă, după cum spunea Gregg Braden, este oglinda celei mai mari iubiri pierdute sau a celei mai mari frici, pe care am avut-o la un moment dat și încă o mai avem.

Se spune că de cele mai multe ori se întâmplă ca noi să nu iubim cu adevărat persoana, ci iubim Iubirea. Iubim de dragul de-a iubi.  Nu contează pe cine. Important este să iubim.

  Cât privește marea iubire, lecția pe care oglinda ne-o oferă este faptul că cea mai adâncă iubire este cea față de NOI ÎNȘINE. Cea mai importantă relație dintre toate este cea cu sinele tău și cel mai bun prieten, confident, sfătuitor și vindecător al tău ești chiar TU. Devenind conștient de acest lucru, poți oricând să-i iubești pe ceilalți necondiționat, fără să ai așteptări de la ei, în schimbul dragostei tale.

 Această oglindă ne mai arată și frica cea mai mare pe care am avut-o și care încă ne mai conduce viața. În acele momente în care frica respectivă se activează, ne face  să intrăm într-o stare de REACȚIONAL  (așa cum afirma Lise Bourbeau în cartea „Cele cinci răni care ne împiedică să fim   noi înșine”). În această stare de reacțional nu putem fi NOI înșine, nu suntem centrați, nu putem fi liniștiți și nici fericiți.

            Atașamentele, dependențele, unele tipare comportamentale pe care le avem, credințele limitative, bazate pe frici și procrastinarea (amânarea continuă) ne împiedică să trăim la potențialul nostru maxim.

                 Vei fi învățat lecția OGLINZII atunci când te vei iubi cu adevărat pe tine însuți.

Acceptă-te așa cum ești, cu lumina și  întunericul din  tine. Observă-te, acceptă-te, apoi ridică-te! Ridică-te și mergi mai departe pe Calea Luminii care ți se deschide tot mai mult.

Amintește-ți că Iisus Hristos S-a născut într-o iesle, nu într-un palat. El vine în inimile întristate și murdare de prea multele păcate. Dacă El vine în inima ta cea plină de patimi, tu de ce nu ai accepta întunericul din tine?

Abia după ce te accepți, te ierți pentru toate alegerile pe care le-ai făcut înafara iubirii și fără a ține cont de voia Tatălui, abia atunci înveți să te iubești cu adevărat.

Indiferent de cât de greu îți va fi, nu îți condiționa iubirea! Lasă-L pe Dumnezeu să iubească prin tine căci iubirea omului e limitată, dar cea divină e desăvârșită. Când simți că nu mai poți iubi, cere-I ajutor. El te va sprijini, ca de fiecare dată.

                 Drum lin în IUBIRE, suflete binecuvântat! 

Postez mai jos un clip despre iubirea de sine. Vizionare plăcută! 

  

(Iubirea de Sine - https://www.youtube.com/watch?v=_IVQkCUuihQ)

OGLINDĂ, OGLINJOARĂ, ARATĂ-MI CE AM PIERDUT! ( sau a treia oglindă eseniană)

                     

(sursă imagine: https://sekilaswarna.wordpress.com/category/tak-berkategori/page/2/)

        Cea de-a treia OGLINDĂ reflectă lucrurile pe care le-am pierdut pe parcursul vieții, atunci când am fost puși în fața unor alegeri, ori ne-au fost luate fără voia noastră (furate) și pe care vrem cu disperare să le găsim.

Încă din copilărie și adolescență, pierdem diferite lucruri: puritate, afecțiune, sinceritate, autenticitate, demnitate, respect, siguranță, pierzându-ne astfel, „părți” din suflet pe care le vom căuta apoi în viitoarele relații ca să ne reîntregim.

                 Când am vizionat pentru prima dată filmul lui Gregg Braden despre oglinzile eseniene, mi s-a părut revelatoare explicația ÎNDRĂGOSTIRII prin prisma acestei oglinzi. În sfârșit, întrebările pe care mi le pusesem de atâta vreme privind  diverse aspecte ale iubirii și îndrăgostirii, și-au găsit răspunsurile.

(DESPRE ÎNDRĂGOSTIRE ȘI IUBIRE  am scris câteva gânduri care pot fi accesate aici: http://mariachiriac.blogspot.ro/2016/09/diferenta-dintre-iubire-si-indragostire.html)

       Astfel, după cum spunea G. Braden, se întâmplă să întâlnim persoane străine față de care să simțim o atracție deosebită, să ne dorim să-i fim prin preajmă, fiindu-ne bine alături de acestea.

Mulți cred că este vorba despre dragoste la prima vedere, însă, de multe ori,  lucrurile stau cu totul altfel căci acele persoane țin îndreptată spre tine o oglindă prin care poți vedea la ce a nume ai renunțat cândva, ori ți-a fost luat de către cei cărora le-ai cedat puterea ta personală la un moment dat.

                 ATUNCI când întâlnești o persoană față de care simți o anumită atracție inexplicabilă, privește-o în ochi și întreabă-te: Poate fi ceva ce îmi amintește de copilul meu interior (naivitate, sinceritate, optimism...)?

Ce văd eu în această ființă și îmi trezește un sentiment de familiaritate poate cumva să îmi arate ceva ce am pierdut cândva, ori mi-a fost luat?

          OGLINDA îți va spune adevărul iar tu, privitorule vei învăța să îți asculți propriile gânduri, emoții, sentimente, deschizându-ți inima către Iubirea autentică.

E drept că lucrurile nu se produc peste noapte căci pentru a te VEDEA cu adevărat e nevoie de  Timp...

         Și pentru că fiecare dintre noi are propria cale interioară,  „fiecare cu timpul lui”, așa cum spune autoarea în clipul pe care îl postez mai jos.

Vizionare plăcută cu ochii inimii! 

(Timp. Fiecare cu timpul lui... - https://www.youtube.com/watch?v=oin_RF247es)

PRIVEȘTE-ȚI BÂRNA DIN OCHIUL TĂU, NU PAIUL DIN OCHIUL APROAPELUI TĂU! (sau a doua Oglindă Eseniană)

           

(sursă imagine: http://www.energiaconstiintei.ro/2016/06/oglinzile+eseniene+ale+sufletului/)

              Această oglindă ne arată, la nivel subtil, reflexia propriilor noastre percepții și judecăți privind comportamentul celor din jur. Ea ne indică ceea ce judecăm noi în mintea noastră, datorită  fricii de a nu repeta ceva din trecut. Astfel, fricile de: RESPINGERE, ABANDON, UMILIRE, TRĂDARE, NEDREPTATE (Lise Bourbeau) ne produc traume care ne fac să-i  judecăm pe ceilalți, după propriile noastre criterii, împiedicându-ne să ne manifestăm compasiunea și blândețea.

Cu cât avem în noi acea traumă, cu atât mai mult vom judeca și osândi pe ceilalți.

PRIVEȘTE-I PE CEILALȚI PRIN OCHII IUBIRII ȘI AI COMPASIUNII! Învață să-L vezi pe Hristos în fiecare om, chiar dacă de multe ori Îl vezi întristat și răstignit pe crucea păcatelor noastre. Decât să îi judeci, mai bine întinde-le o mână de ajutor, roagă-te pentru ei și amintește-ți de  HRISTOS când era pe cruce și l-a mântuit pe tâlhar. Dacă oamenii îl considerau pe acela un hoț, un păcătos, demn de osândă, Fiul Domnului l-a văzut vrednic de mântuire și l-a luat în Împărăția Cerurilor. Astfel, atunci când ne vin în minte gânduri de judecată a aproapelui nostru, să ne amintim că, pentru a ne smeri, de multe ori Dumnezeu ne lasă să le vedem doar păcatele acestora, dar pocăința și lacrimile îndurerate pe care ei le varsă pentru faptele lor nu le vom vedea niciodată, căci ele rămân în taina inimii fiecăruia.

                 Pentru cei interesați de „Cele CINCI RĂNI  care ne împiedică să fim noi înșine” (autor Lise Bourbeau), cartea în format PDF poate fi citită  sau descărcată AICI: 

http://www.golivu.com/upload/useri/12/Celecinciranicareneimpiedicasafimnoiinsine.pdf

            Mai jos, postez un filmuleț ortodox în care este redată o pildă grăitoare despre judecarea aproapelui.

Vizionare plăcută! 

                    
             (Ochelarii fermecati - film ortodox. - https://www.youtube.com/watch?time_continue=55&v=gjSn3I4YGok)

CE VEZI ÎN MINE ESTE ȘI ÎN TINE! EU DOAR TE OGLINDESC. (sau Prima oglindă eseniană)

(imagine preluată de la: http://sanfordhousegr.com/screening-assessment-addiction-treatment/)

                                                         PRIMA OGLINDĂ ESENIANĂ

                 Această oglindă reflectă gândurile, emoțiile sau stările noastre interioare care ne guvernează viața sau ceea ce radiem noi din adâncul ființei într-un anumit moment al existenței noastre. Ne arată cine suntem noi cu adevărat Acum, în ACEST moment. 

Astflel, dacă manifestăm bucurie, vedem în jur doar bucurie, dacă suntem triști, stresați, ori neîncrezători, exact asta vedem în ceilalți din jurul nostru.  Pe de altă parte, această oglindă ne poate arăta și rănile pe care le purtăm în adâncul inimii, dar pe care, poate nu le-am putea conștientiza, dacă nu ar fi oglindite cu ajutorul altei persoane. Dealtfel, uneori se întâmplă să ne „irite” anumiți oameni, chiar dacă i-am văzut pentru prima dată. Cuvintele, gesturile, comportamentele, poate chiar și fizionomia, timbrul vocal, tonalitatea, ne pot provoca o reacție de respingere față de acea persoană. E bine de știut faptul că ceea ce nu ne place la sau ceea ce respingem la celălalt, reprezintă, de fapt, o problemă nerezolvată în noi înșine.

Astfel, dacă simțim că ceilalți au o atitudine ostilă față de noi, ne-am putea întreba:

Ce anume vrea să îmi arate acest lucru? Eu sunt prietenos ori sunt ostil, am încredere în ceilalți, ori sunt neîncrezător?

Uită-te în oglindă și te vei vedea cu adevărat pe TINE! 

          În continuare, redau, pe scurt, conținutul unei povestioare pe care am citit-o cândva pe un site de povești cu tâlc și care mi s-a părut foarte potrivită pentru înțelegerea modului cum funcționează prima OGLINDĂ:

            Un cuplu proaspăt cărăstorit s-a mutat într-un cartier liniștit.

În prima dimineață, în timp ce tinerii își savurau cafeaua, soția a privit pe fereastră și a observat o vecină care își întindea cearceafurile la balcon.

- Femeia asta nu știe să spele! CE CEARCEAFURI MURDARE ARE!!! Cred că are nevoie de un săpun nou sau, poate, ar trebui să o învăț cum să spele corect.

Soțul ei a privit-o și a rămas tăcut.

Astfel, la fiecare două sau trei zile, femeia repeta observațiile în timp ce vecina își întindea cearceafurile.

După o lună, femeia a rămas surprinsă când, într-o dimineață a observat că cearceafurile vecinei erau mult mai curate și i-a spus soțului:

-Privește! Vecina noastră a învățat să spele rufele.

Iar soțul i-a răspuns:

-Nu, draga mea! Azi dimineață m-am trezit mai devreme și am spălat GEAMURILE casei noastre.

       Mai jos am postat un video al emisiunii „Câte în lună și-n stele”, în care doamna dr. Edith Kadar explică într-o manieră foarte frumoasă și accesibilă, oglinzile eseniene și modul în care acestea ne 

conturează relațiile noastre cu cei din jur.

(OGLINZILE ESENIENE, OGLINZILE RELAȚIILOR - „Câte-n Lună și-n stele” - em... - https://www.youtube.com/watch?v=2DTJhnrr9RQ)