(imagine preluată de la: http://www.iubiresilumina.com/2013/08/fara-inceput-fara-sfarsit.html)
-Mi-aș dori să mă iei în brațe în fiecare seară, să
adorm liniștită la pieptul tău.
- Din păcate, asta nu e posibil. răspunse bărbatul întristându-se.
Eu nu am astfel de dorințe sau de proiecții. Nu le am cu nimeni. Nu ăsta este
scopul meu în viață. Tu îți dorești ceva ce fizic nu e posibil, iar de aici
încep să apară problemele cu durerea și
suferința, consecință a așteptărilor neîmplinite, dezvoltate de dorințe.
Vei fi cu adevărat fericită atunci când nu vei mai
avea dorințe de niciun fel.
E bine să te detașezi de mine. Eu am calea mea. Drumul
meu este deja trasat și stabilit. Tu ai calea ta. Asta nu înseamnă că te iubesc
mai puțin, doar că acum ai nevoie de iubire, dar de iubire pe care s-o dezvolți
din interior. Peste o perioadă de timp se va schimba situația. E un adevăr pe
care mi l-a spus un maestru odată și a avut dreptate: „Timpul le va rezolva pe
toate.”
Ea
tăcu pentru scurtă vreme, privindu-l cu o nemărginită compasiune pentru gândurile
și cuvintele lui care urmau să-i traseze un viitor cât se poate de departe de
adevărul inimii. Apoi, își așeză capul pe pieptul lui și începu să-i șoptească:
Nu ai
nicio dorință, spui tu, dar cândva ai avut, iar una dintre cele mai tainice din
ele am fost eu. Am știut și am simțit asta dintotdeauna. Poate că tu ai fost cândva nefericit,
ori te-o fi durut faptul că dorințele tale s-au împlinit târziu sau poate au
rămas cumva neîmplinite. Cu toate astea, știu că Dumnezeu, în nemărginita Lui
iubire pe care o are pentru noi, ne împlinește cererile. Uneori nu atunci când
ne dorim noi, ci atunci când ele ne ajută sufletele în drumul nostru spre casă,
ca nu cumva să rătăcim prea mult și să ne prindă întunericul pe drum. Desigur că de multe ori credem că dorințele
noastre rămân neîmplinite. „Cere și ți se va da!” se spune. Dar știm să cerem cu
adevărat? Suntem oare conștienți de dorințele noastre și de consecințele
materializării acestora?
Iisus
Hristos și-a învățat apostolii și prin ei, ne-a transmis și nouă, la rândul
nostru, ca să știm ce și cum să cerem: „Orice veți cere de la Tatăl în numele
Meu El vă va da. Până acum n-ați cerut nimic în numele Meu; cereți și veți
primi, ca bucuria voastră să fie deplină.” ( Sfânta Evanghelie după Ioan - cap. 16)
Oare cine ar putea să ceară în numele Lui Hristos altceva
decât iubire, smerenie, adevăr, dreptate, înțelepciune? Cerându-le pe astea, se
vor adăuga și celelalte, căci Dumnezeu știe dinaintea noastră de ce anume avem
nevoie cu adevărat.
Fericirea ta înseamnă să-i ajuți pe ceilalți, să le oferi iubire,
atenție, îngrijire, compasiune, lumină...
Atunci, să știi că am mare nevoie de ajutorul tău!
Ajută-mă să te iubesc! Lasă-mă să te îmbrățișez când ești ursuz și morocănos,
să te sărut și să-ți opresc cuvintele, atunci când vorbești diverse lucruri și
îmi pui întrebări doar pentru a testa anumite treburi. Să facem dragoste atunci
când te gândești la lună, să te strâng în brațe atunci când te prefaci că
dormi, dar, de fapt, nu știi ce să spui când se așterne tăcerea între noi, căci
doar în cea mai adâncă tăcere se află adevăratele răspunsuri.
Eu primesc iubirea divină, de la Mamă, de la Tată,
de la soare, de la lună și stele, de la flori, de la tot ce mă înconjoară. Am
nevoie să ofer și mi-ar plăcea să-ți ofer ție!
Asta e iubirea! Nu doar contopirea a două trupuri.
Iubirea e atunci când ești și sunt, și totuși suntem UNA, suntem NIMIC și
suntem TOT.
Lasă-mă să te iubesc în felul în care mă pricep eu!
Mâine te voi iubi poate în alt mod, habar n-am, dar te voi iubi... Asta e tot
ce contează. Asta e dorința mea și nu mă doare. Singura mea durere ar fi dacă ți-ai
închide inima și ai trăi înafara iubirii. Nu mă doare nici timpul care se
interpune între ceea ce-mi doresc și realitatea care mă înconjoară pentru că
trecerea timpului nu mă sperie. În iubire, acesta se anulează pentru că o inimă
care iubește nu se va teme niciodată de timp. Ea învinge toate încercările...
Într-un
târziu, tânăra privi chipul celui iubit, dar el adormise de ceva vreme căci era
obosit, mult prea obosit ca să-i explice acesteia felul lui de-a vedea iubirea.
Adormi și ea, liniștită și încrezătoare că Dumnezeu cu
îngerii Săi le vegheau cu dragoste sufletele.
În tăcerea
nopții, inimile celor doi s-au îmbrățișat în lumină și au început să cânte
fericite:
Dorințele zboară
spre cer...
Unele se
transformă-n fluturi jucăuși
Altele țâșnesc
asemeni unor săgeți
îndreptându-se
către nemurire.
Cele mai multe iau
forma norilor
și se împrăștie
la prima furtună.
Câteva se
transformă-n clopoței de vânt.
Ele cântă și
purifică sufletele încercate.
Sunt dorințe
care ard asemeni unor lumânări
și ne arată
calea atunci când întunericul ne cuprinde.
Însă cele mai frumoase
dorințe se transformă-n perle
născute după
îndelungi suferințe
Ele sunt cele
mai rare și mai puternice
vindecând orice
durere...
Spune-mi, Iubire,
ai vreo dorință?
Întinde-ți
aripile de înger!
Privește spre
cer, crede cu adevărat și zboară!
(Următorul clip face parte dintr-un film foarte drag sufletului meu, „Doctor Jivago”, care este ecranizarea romanului cu același nume, scris de Boris Pasternak. Filmul poate fi vizionat online la următorul link: http://pefilme.com/doctor-zhivago-doctor-jivago-2002/ )
(DOCTOR ZHIVAGO 2002. Keira Knightley & Hans Matheson - https://www.youtube.com/watch?v=o1fFr6QL6AQ)
