( imagine preluată de la: http://www.universdecopil.ro/images/stories/educatie/enciclopedie/pictura/vladimir-volegov-copii-picturi/?ND)
M-am pierdut în Copilărie.
Mânuțele-mi firave
mângâiau cu duioșie pietrele
îmbrățișându-le tristețile nespuse.
Ochii mei curioși căutau neîncetat
strălucirea din privirile senine
ale sufletelor trezite din somnul uitării...
Gura mea cunoștea graiul Cerului
Al Pământului, al Soarelui,
al Timpului...
Vorbea cu toate fără să spună nimic.
Urechile mele Îl ascultau pe El
Străine de minciună și ură
Ele înțelegeau
Adevărul, Dreptatea, Pacea și Dragostea.
Adevărul, Dreptatea, Pacea și Dragostea.
M-am pierdut în Copilărie
și pentru că chipul meu a vrut să fie regăsit,
m-am privit în oglinda iubirii.
Cocoțată pe un gard
strigam către avioanele în zbor
și le rugam să mă ducă departe, departe de tot...
Să mă ducă acasă, dincolo de nori,
către iubirea desăvârșită,
fără de-nceput și fără de sfârșit...
M-am pierdut în Copilărie
și m-am regăsit într-o inimă fericită
a unui copil care privea spre cer
cu-atâta dragoste și dor...
(♫ Dziecinstwo (Childhood) - https://www.youtube.com/watch?v=aIgbq0rhsto)
