(imagine preluată de la: http://romanidiaspora.blogspot.com/2012/01/479-de-pilde-crestin-ortodoxe.html)
Am plecat departe, la capătul pământului,
pelerinându-mi copiii pe meleagurile
libertății eterne: iubirea de absolut,
libertății eterne: iubirea de absolut,
ca să mă-ntorc, fără laude și osanale,
către țărâna din care am fost plămădită,
răstignindu-mi lumeștile dorințe.
M-am depărtat de voi toți, frați și surori ai vieții,
copii ai timpului, feciori ai deșertului
cu nisipuri vechi, revoltător de mișcătoare,
ca să m-apropii mai mult de sufletele voastre.
Am învățat să vă privesc din colțul tăcerii
și să iubesc pe fiecare dintre voi...
Am întâlnit propriii demoni, i-am privit în ochi,
i-am botezat apoi în numele Lui Dumnezeu,
i-am îmbrățișat pe rând, i-am sărutat
și, în egală măsură, i-am iubit mai mult ca niciodată.
Le-am dăruit aripi să cutreiere văzduhul.
Căci oare nu toți demonii sunt îngeri căzuți???
Am adormit pentru a mă trezi dintr-un coșmar
al întregii omeniri din regatul terorii.
Acum și aici trăiesc într-un vis al luminii
Cu al iubirii condei, rescriu povestea vieții.
Ridic altare, construiesc temple infinite
oglindite în cerul ființei care sunt!
