( „pasăre măiastră” - C. Brâncuși)
Ne-am întâlnit când aveam aripile frânte
din prea multă iubire
m-ai ținut de frunte
de ochi
de urechi
de limbă...
mi-ai lăsat doar mintea, inima
și ochii tăi ce oglindeau Universul
dar nu m-ai învățat
cum să te privesc
cum să te privesc
te-am îmbrățișat cu iubirea primordială
te-am sărutat și te-am așezat în inimă
acolo era cald
era atâta lumină
dar a început să doară
îți simțeam durerea tot mai mare
ți-am dat drumul să zbori
zboară, pasăre măiastră, zboară
te-am eliberat
e liniște, e pace
acum știu că mă vei simți
când ochii mei vor învăța să vadă
