miercuri, 16 august 2017

TRĂIEȘTE CU ADEVĂRAT! ELIBEREAZĂ- TE!

Imagine similară
(imagine preluată de la: https://www.alexinwanderland.com/2015/02/10/yi-peng-chiang-mai-thailand/)

                 Ne naștem puri, cu inimile deschise, însă, pe măsură ce trece timpul, ne depărtăm de ESENȚA noastră, de ceea ce suntem noi cu adevărat.
Astfel, la un moment dat, ne dăm seama că ne-am pierdut puritatea undeva departe, în COPILĂRIE. A rămas acolo, pe tărâmul acela magic, în timp ce noi ne-am grăbit să devenim cât mai repede oameni „mari” și serioși, cu un scop precis în viață. Dar cum „socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg”, atunci când devenim adulți, devenim, fără să vrem,  sclavi ai lumii, înrobiți de conștiința colectivă. Din nefericire, această conștiință colectivă ne face să trăim pe un nivel inferior al vieții, cel al FRICII. La acest nivel suntem ușor de manipulat, asemeni unor marionete.
                 Manipularea începe din fragedă copilărie. Mai întâi părinții, apoi școala, prietenii, societatea întreagă ne îndoctrinează, de multe ori chiar inconștient,  cu fel de fel de convingeri limitative bazate pe frică, ori pe o falsă cunoaștere a realității. Preluând și acceptând aceste convingeri ca fiind reale, cu timpul, acestea devin CREDINȚELE noastre. Devin credințe care ne limitează și ne înlănțuie ființa. Ele nu aparțin adevărului din noi și ne trezim la un moment dat că ne comportăm asemeni roboților, ne conformăm regulilor, chiar dacă nu le înțelegem, ne proiectăm fericirea în exteriorul nostru, suntem triști, depresivi, în continuă agitație, fugind de adevărata noastră esență și fiindu-ne teamă de ÎNTÂLNIREA cu noi înșine.
                 Ca adult de multe ori mi s-a întâmplt să aud discuții de genul: „Iert, dar nu pot să uit! Nu pot uita. Voi ține minte și voi avea grijă data viitoare(...) ”
                 Trăind printre copii, am putut observa cât de repede se iartă unii pe ceilalți și nu își pierd încrederea în ceilalți atât de ușor (doar dacă li se sugerează diverse lucruri de către un adult). Noi numim asta la ei NAIVITATE.
Ei bine, prin această „naivitate”, copiii sunt liberi cu adevărat. Ei nu țin minte răul. Chiar dacă se supără, plâng, se privesc unul pe celălalt, dar după un timp scurt, se împacă și uită cele întâmplate.
Noi, adulții, nu uităm. De fapt, orgoliul din noi ne împiedică să uităm. Ego-ul este cel rănit și ține ranchiună, dușmănie. Astfel, inimile noastre sunt otrăvite, iar sufletele sunt ținute captive în cămașa de forță a orgoliului.
Când un copil se joacă, el se joacă și atât. Când un copil râde, el râde fără să își facă griji că ceilalți l-ar putea critica. Copilul râde cu gura până la urechi și, Doamne, ce glas cristalin asemeni unui clopoțel magic poate avea râsul unui copilaș!!!!
Trebuie să ai inima prea încuiată ca să nu te molpisești cu bucuria aceea imensă care vine din inima veselă a unui copil...
                 Acum ceva timp, cineva drag inimii mele a spus câteva cuvinte care m-au luminat mult: CÂT DE MULT OMUL NU-ȘI APARȚINE LUI ÎNSUȘI!” Câtă dreptate avea!!!!
Atunci am înțeles că așa cum omul îmbătrânește când uită de copilul său interior, tot așa el moare când nu este el însuși, când se depărtează de esența sa divină.
Adevărata libertate este să fii TU, să te manifești autentic, așa cum ești cu adevărat. Ce gândești, ce spui și ce faci să fie pe aceeași undă, pe aceeași direcție (axă), chiar dacă unora le va conveni sau nu felul tău de a fi, în final, rămân alături de tine cei care te iubesc necondiționat, acceptându-te așa cum ești, fără să te judece, fără să-și dorească să te schimbe în vreun fel.
                 Prețuiește-ți fiecare clipă a vieții! Onoreaz-o! Iubește-o! Trăiește autentic, pașnic, înțelept! În final, scurta-ți călătorie pe pământ se va termina. Până atunci însă, omule drag, să ții minte:
         CA SĂ MORI E NEVOIE SĂ TRĂIEȘTI MAI ÎNTÂI, dar să trăiești cu adevărat, ca ființă liberă, nu ca și sclav.
  Eliberează-te! Caută, cercetează! Întreabă-ți inima: Care sunt convngerile care îți limitează IUBIREA? Ce te împiedică, omule drag, să fii tu însuți?
           După ce afli, să-ți amintești că viața e atât de scurtă  și trece asemeni unui vis. Așa că, omule drag, IUBEȘTE, JOACĂ-TE, ZÂMBEȘTE, RÂZI CHIAR ȘI CU GURA PÂNĂ LA URECHI, DACĂ ASTA TE FACE FERICIT! Fii fericit și împlinit cu adevărat! Amintește-ți să zâmbești lumii întregi! Nu se va întoarce mereu zâmbetul tău, dar va prinde aripi și va zbura asemeni lampioanelor înălțate cu credință, de către copiii cu inimi vesele și curate,  care privesc, fără a clipi, cum dorințele lor se înalță tot mai sus, în înaltul cerului, către Îngerii Luminii. 

                      Postez mai jos un clip pe care mi l-a trimis astăzi un prieten drag. 
                     Vă invit să-l vizionați prin ochii inimii!
                      Să ne fie de folos!


(Singurele lucruri care contează în viață... - https://www.youtube.com/watch?v=wQiNUg23EuA)

luni, 14 august 2017

MAICA DOMNULUI, călăuza FEMEILOR

Sfanta Fecioara Maria Nascatoare de Dumnezeu

                 FEMEIA are un rol important aici, pe pământ și o uriașă responsabilitate  de a susține bărbatul în drumul său prin viață. Ea este fiica Naturii și aparține simțirii, Inimii. FEMEIA, plină de iubire, compasiune, recunoștință, cercetează cu privirea sa întreg pământul, mulțumind pentru darurile pe care acesta le oferă tuturor.
La rândul său, bărbatul este Fiul Cerului. El aparține INTELECTULUI și, asemeni minții care dorește să se ridice pe cele mai înalte culmi, bărbatul dorește să se înalțe spre cer. El nu poate face asta de unul singur, ci doar cu ajutorul femeii.
Chiar exista cândva credința potrivit căreia se spunea că  „o femeie va intra în rai sau în iad numai în spatele bărbatului pe care ea însăși l-a împins acolo.”
                 Este cunoscut faptul că acolo unde este atenția noastră, unde sunt îndreptate gândurile noastre, acolo ne trimitem energia. Femeia își oferă o parte din energie bărbatului său. Prin gândurile sale pline de iubire, îndreptate asupra acestuia, prin cuvintele izvorâte din adâncul inimii, prin fapte și gesturi care transmit dragoste, devotament, prietenie, grijă, femeia susține bărbatul pentru a se ridica. De aia există și zicala potrivit căreia în spatele unui bărbat puternic se află o femeie.  Poate fi prietena, iubita, soția, mama; rolul nu contează atât de mult...  
                 Pe de altă parte, femeia deține și puterea de a coborî bărbatul. Atunci când ea are gânduri negre, folosește cuvinte care critică, judecă și domină, când este vulgară în gesturi sau prefăcută și interesată doar de propriul câștig, ea  va împinge, negreșit, bărbatul  să coboare, cu pași repezi, spre iadul conștiinței.
                 În religia noastră ortodoxă avem prezente cele două modele de femeie: Eva, cea prin care s-a produs căderea, prin păcatul primordial și Fecioara Maria, cea prin care s-a înălțat Fiul Omului.
                 Pe parcursul vieții, pentru a-și împlini menirea și rostul său, FEMEIA caută modele pe care să le urmeze, însă nu toate lecțiile de feminitate sunt cele corecte și necesare pentru evoluția acesteia.             Deși există mii de viziuni despre feminitate, modelul desăvârșit al FEMEII îl reprezintă Sfânta Fecioară, căci ea ne învață cum să obținem cele mai frumoase calități: iubirea, compasiunea, jertfa, adevărul,  blândețea, răbdarea, ascultarea, tăcerea, smerenia.

                 Un alt rol important pe care îl are o femeie este acela de MAMĂ.
             A da naștere unui prunc, a călăuzi pașii unui copil, venit pe lume, ca rod al iubirii, sunt lucruri minunate, dar pe cât de mărețe pot fi, pe atât de dificile sunt acestea de realizat. Datoria de MAMĂ este sfântă, însă drumul e  greu și anevoios.  
            De multe ori ne creștem și ne educăm copiii, dorind să-i pregătim pentru această lume, dar nu și pentru lumea de dincolo.
Oare câte mame pun mai presus mântuirea sufletelor copiilor decât împlinirea lor ca și oameni, ca și ființe sociale?
         Și de această dată, o avem ca prietenă de nădejde pe Sfânta Fecioară Maria, pe  Maica Domnului, mama tuturor. Tot ce avem de făcut este să-i cerem ajutorul, iar ea ne sprijină să descoperim pașii prin care putem călăuzi sufletele copiilor pe care îi avem în grijă, educându-i cu iubire, dar și cu înțelepciune.
           Privind icoana Maicii Domnului cu pruncul Iisus, se poate vedea cum ea își ține copilul în brațe, alături de inima sa iubitoare, dar nu privește spre el, așa cum facem noi, în general cu odraslele noastre, ci privește LUMEA. Ea știe că FIUL ei va fi dăruit lumii.  Mai mult decât atât, știe că va îndura grele patimi, dar nu se împotrivește, nici nu cârtește, ci se roagă cu grele suspine și cu lacrimi fierbinți atât pentru copilul său cel iubit, în drumul Lui spre Cer, cât și pentru întreaga omenire ce se zbate în lanțuri grele aici, pe pământ, în Valea Plângerii.  
                                                                         ***        
               Dragă FEMEIE, vrei să fii  iubită și să iubești cu inima curată? Vrei să fii   frumoasă cu adevărat?
ROAGĂ-TE! Roagă-te Sfintei și ea te va călăuzi neîncetat. Astfel, într-o bună zi vei înțelege că frumusețea nu constă  în felul cum mergi pe tocuri, ci în modul în care alegi să mergi prin lume, cum pășești desculță printre inimile celor din jur, fără să calci pe ele și să le strivești într-o clipă de neatenție, ori chiar de nepăsare. Vei înțelege că frumusețea adevărată nu se vede  în eleganța cu care îți porți rochiile, ci în răbdarea și credința cu care-ți porți straiele durerii, învățând să taci, să aștepți, să îți asumi suferința, fără să dai vina pe cei din jur și să transformi spinii durerii în mărgăritare neprețuite. Frumusețea cea adevărată se poate vedea și în smerenia cu care îți porți veșmintele iubirii,  atunci când ele luminează mai frumos ca niciodată.
          Adevărata frumusețe nu constă în manichiura proaspăt făcută, ci în felul cum îți folosești mâinile când alegi să îmbrățișezi un copil, să mângâi o floare, un arbore, un fir de iarbă; iar atunci când vezi că nu poți atinge cu iubirea ta pe aproapele, să-ți împreunezi mâinile la rugăciune.
        Frumusețea adevărată nu stă în voluptatea buzelor tale, femeie, ci se simte prin cuvintele pline de iubire, dar și de adevăr, totodată, pe care alegi să le rostești.
           Adevărata frumusețe nu este dată de forma coapselor tale, ci de felul cum alegi să îți sfințești trupul, inima și mintea, dar, mai ales, pântecele, acel loc sacru unde tu vei găzdui pentru o perioadă, un pui de om care, deși se va desprinde de tine de-a lungul vieții, el  va avea totuși, rădăcini adânc înfipte în inima ta.
           Adevărata frumusețe  nu se află într-o coafură mereu aranjată, ci o poți găsi într-un păr încurcat și răvășit prin care și-a trecut mânuțele jucăușe un îngeraș de copil cu o inimă deschisă, dornică să iubească și să fie iubită.
             Frumusețea cea adevărată nu se vede într-un ten impecabil, fără riduri, ci își scaldă chipul în fericirea celor din jurul tău, atunci când tu te afli în preajma lor.

               MAMĂ dragă, tu ce copil dăruiești lumii?
   Va fi un prinț al întunericului, înconjurat de îngeri căzuți, sau va fi un rege al păcii, călăuzit de arhangheli și îngeri ai luminii?
ROAGĂ-TE! Roagă-te Sfintei! Roagă-te pentru că ai primit aici, pe pământ, un suflet pe care ești datoare să-l călăuzești cu iubire și cu înțelepciune. 
Roagă-te, mamă! Doar rugăciunea din inima unei mame poate scoate un suflet din adâncul iadului.



                  Mai jos redau o rugăciune pe care ne-a spus-o părintele astăzi la biserică.
Rugăciunea aparține poetului martir  Vasile MILITARU. 



Rugăciune către Maica Domnului

Prea Curată Maică, Pururea Fecioară,
Sufletul din mine nu-l lăsa să moară,
Ci revarsă, Sfântă, peste el, de sus,
Mila Ta cea mare, mila lui Iisus!...

Îngeri împrejuru-mi fă să se adune,
Să-mi arate calea către cele bune,
Să-mi îndrepte paşii pe cărarea milei,
La-nceputul nopţii, la-nceputul zilei!...

Să gonească toate duhurile rele,
Ce pândesc în drumul vieţuirii mele,
Bietului meu suflet să-i dea viaţă nouă,
Să răsfrângă cerul ca un bob de rouă!...

Frânt de umilinţe, cu adânci suspine,
Sufletul la Tine vine să se-nchine:
Mila Ta din ceruri peste el coboară,
Maică Prea Curată, pururea Fecioară!




(https://www.youtube.com/watch?v=UL7DvKCnETU)


vineri, 11 august 2017

RIDICĂ-TE și mergi! Continuă-ți drumul cu IUBIRE și cu CREDINȚĂ!


Imagini pentru om căzut
(imagine preluată de la: http://www.ciocangabriel.ro/vanzari/cand-nu-cunosti-piata/)


             Indiferent de calea pe care alegem să o parcurgem în viață, la un moment dat, apar obstacole diferite care ne îngreunează sau chiar ne împiedică să ne continuăm liniștiți drumul. 
          Se întâmplă să cădem de multe ori și să ne doară îngrozitor de tare, însă important este să ne ridicăm și să continuăm să mergem, chiar dacă în jurul nostru e ceață și nu vedem bine drumul. 
Cazi? 
RIDICĂ-TE! 
Cazi din nou?
RIDICĂ-TE IAR! Ridică-te și mergi fără frică, fără să deznădăjduiești! Pune-ți încrederea în Dumnezeu, iar ceața se va risipi într-o clipă, ca și cum nici n-ar fi existat vreodată.
           Amintește-ți că mersul nu se învață odată cu primii pași. Copilul cade de foarte multe ori, dar se ridică tot de atâtea ori, fără să își piardă încrederea. La fel și tu:  Să te ridici mereu, căci drumul spre desăvârșirea sufletului tău e plin de obstacole. Însă indiferent de cât de greu îți va fi, alege să  pășești pe cale cu iubire, cu atenție și cu respect față de Dumnezeu, față de cei din jurul tău, dar nu în ultimul rând față de tine! Exact: respectă-te, iubește-te, acceptă-te așa cum ești! Și tu contezi.
          În drumul tău vei întâlni mulți oameni. Unii vor fi alături de tine pentru o scurtă perioadă, alții vor rămâne până la capăt. E alegerea lor. Însă, să ții minte că și tu, la rândul tău, ai dreptul să alegi pentru binele suprem. Dacă unii sau alții nu rezonează cu ceea ce ești tu, mergi pe calea ta mai departe, luându-ți „la revedere”, fără să te simți vinovat de alegerea făcută. 
De cele mai multe ori, cel mai aspru judecător al tău ești chiar TU. Așa că, indiferent de felul cum te consideri tu ca și suflet, ca și caracter, dă-i o șansă FERICIRII să-ți inunde inima și să se reverse peste întreaga lume!
Lasă iubirea să-ți cuprindă sufletul  și amintește-ți de cuvintele pline de har ale marelui EMINESCU:
Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.
( „GLOSSĂ”- M. Eminescu)

           Alege să iubești DETAȘAT! 
Nu e ușor. Vei cădea de multe ori, dar lecția o știi foarte bine. Rămâne doar să o aplici.  
         RIDICĂ-TE și MERGI! Continuă-ți drumul! Ai credință că la finalul drumului, când vei privi înapoi, vei înțelege toate cele ce ți s-au întâmplat. Până atunci, însă, nu lăsa ca ÎNDOIALA să se strecoare în inima ta!  
        Îndoiala (NECREDINȚA) este unul dintre cei mai aprigi dușmani care țin sufletul captiv în întunericul minții limitate de credințe false, de idei preconcepute, de „scenarii” care de care mai ciudate și depărtate de realitatea noastră. Iar această realitate e una singură. Doar că noi o vedem diferit, în funcție de cât „putem”. 

             Pentru că NECREDINȚA e o boală grea a sufletului, o să redau o povestioară pe care am auzit-o cu mult timp în urmă la emisiunea „Codul lui Oreste”. Nu rețin titlul acesteia, doar că îmi amintesc că aparține unei actrițe care a scris o carte despre îngeri.
           
Povestea era cam așa (din amintiri o scriu):
      Demult, un înger se juca bucuros în Rai. 
ÎNDOIALA l-a întrebat:
- Ce culoare ai?
- Am culoarea LUMINII.
- Dar ce culoare este aceasta?
-  Este culoarea luminii...
- Bine, dar știi că lumina are ROȘU, ORANGE, GALBEN, VERDE, ALBASTRU, INDIGO și  VIOLET?
TU pe care dintre acestea le ai? a întrebat insistent ÎNDOIALA.
- Am culoarea LUMINII. a răspuns îngerul.
                                                   (...)
          La final, îngerul a privit-o în ochi și a întrebat-o:
- TU cine ești?
- Știi bine cine sunt și acum am intrat în INIMA TA!
                
                      Îngerul s-a dus la Dumnezeu și L-a întrebat:
- Doamne, eu de ce nu pot să am visul meu?
-Îl vei avea când vei fi pregătit, i-a spus Tatăl cu blândețe.
- Dar îl vreau ACUM!!! Sunt pregătit.
-Încă nu ești.
- Ba da! Vreau visul meu!
- Bine, fie cum vrei tu! i-a spus Dumnezeu.
            Iar îngerului i s-a făcut FRICĂ pentru că știa că acum avea să devină responsabil pentru visul său. 

         ( Când ÎNDOIALA se strecoară în suflet, întotdeauna urmează FRICA, iar frica e opusul Iubirii, frica aparține întunericului. )
                                            
                                                     ***

            POSTEZ MAI JOS UN CLIP PE CARE L-AM VIZIONAT PE FACEBOOK ZILELE TRECUTE ȘI CARE CONȚINE UN MESAJ PUTERNIC DE A NE RIDICA ȘI DE A NE CONTINUA DRUMUL, INDIFERENT DE OBSTACOLELE PE CARE LE AVEM. PENTRU TOATE ASTEA, TOT CE AVEM DE FĂCUT, ESTE SĂ-I FACEM LOC LUI HRISTOS ÎN INIMILE NOASTRE ATÂT DE PLINE DE NOI ÎNȘINE!...
         VĂZÂND FILMULEȚUL, CHIAR AM SIMȚIT ȘI RUȘINEA CUM MI-A CUPRINS INIMA, PENTRU CÂTEVA MOMENTE, AMINTINDU-MI CÂTE PIEDICI MI-AM PUS, DE MULTE ORI SINGURĂ, ÎN CALEA FERICIRII MELE. ( Căci, așa cum spunea un maestru spiritual: „Cea mai mare închisoare a ta ești chiar TU. Tu ești închisoarea, tu ești eliberarea”. Gurdjieff)

                                 VIZIONARE PLĂCUTĂ ! 

miercuri, 9 august 2017

ÎNTUNERICUL din MINE (+film CĂLUGĂRUL ȘI DEMONUL)

Iluminare
(imagine preluată de la: https://nonjustice.wordpress.com/tag/citat-despre-intuneric/)


             Viața aici pe pământ este o călătorie într-o lume a iluziei. Ca într-o mandală mișcătoare, totul se transformă continuu.
            În acest univers al dualității, se întâmplă, de multe ori, de-a lungul vieții, să cădem în mrejele fetei Morgana, lăsându-ne fermecați de iluziile deșarte ale lumii. Până în ultima clipă din viața noastră trecem prin tot felul de încercări, însă indiferent de ispitele care apar pe cale, important este să nu ne lăsăm cuprinși de duhul deznădejdii, ci să ne purtăm mai departe crucea, așa cum ne este dată, căci El știe cât putem duce. Astfel, fiecare are propriile lecții de dus și are de purtat, de multe ori, lupte aprige în adâncul inimii. Aceste lupte se dau între LUMINĂ și ÎNTUNERIC, între a merge pe calea cea dreaptă și a porni pe alte cărări străine. Calea dreaptă este cea strâmtă și mulți se poticnesc atunci când merg pe ea, însă cei care reușesc să rămână pe cale până la sfârșit, sunt încununați cu laurii bucuriei veșnice.
            În scurta noastră călătorie prin această lume, suntem, în permanență, înconjurați atât de îngeri ai luminii,  cât și de îngeri ai întunericului.
Mai mult decât atât, în fiecare dintre noi există și ÎNTUNERIC și LUMINĂ, doar că, de multe ori, alegem să ascundem partea noastră întunecată (UMBRA). O ascundem chiar și de noi înșine, însă UMBRA e în permanență cu noi, indiferent dacă ne dorim sau nu asta. Ea pășește pe unde pășim și noi, se hrănește cu gândurile, cuvintele, faptele noastre și, la un moment dat, dorește să iasă la suprafață. Mai devreme sau mai târziu, ea o va face. Va ieși la lumină, făcând astfel să apară lucruri pe care n-ai fi vrut să le vezi nici măcar tu însuți, darămite să le mai vadă și ceilalți...
            Astfel, un pas important pe drumul vieții noastre îl reprezintă ACCEPTAREA laturii noastre întunecate. Doar acceptând și conștientizând existența acesteia, o putem transforma. Și pentru că, așa cum susțin oamenii de știință, întunericul reprezintă locul unde încă nu a pătruns lumina, la rândul său, UMBRA noastră reprezintă acea parte în care nu a pătruns lumina,. Umbra este partea noastră cu traume, frici, răni, credințe limitative ș.a.m.d.
            Îmi accept rănile, durerile, fricile! Accept faptul că lupt cu anumiți demoni! Apoi încep să IUBESC pentru că Iubirea e calea prin care lumina poate străpunge și cel mai întunecat colț al ființei. E de ajuns să iubești, iar întunericul devine lumină.
Desigur că nu este vorba despre o iubire omenească, ci despre acea iubire izvorâtă dintr-o inimă plină de Hristos (iubirea cristică), o dragoste care se revarsă peste toți și toate, fără deosebire, care nu se consumă și care nu așteaptă ceva în schimb. Ea oferă de dragul celui care primește.
A iubi cu inima plină de Hristos nu ține de firea noastră omenească, cea schimbătoare și nestatorică, ci e dăruită de Dumnezeu, după îndelungi rugăciuni.   
            În cea mai întunecată noapte, sufletul  își privește demonii, dar nu poate să-i urască, să-i ucidă, ori să-i alunge. El îi privește cu milă, văzând suferința în care se zbat și care-i ține înlănțuiți. Astfel, el înțelege că tot ce are de făcut este să-i accepte și să-i iubească, chiar dacă aceștia îi sunt vrăjmași. Iar ființa alege să-i iubească,  apoi își dă seama că, de fapt, cel care iubește este Hristos. El  sălășluiește în inima sa, luminându-i calea spre Rai.
            Filmul „CĂLUGĂRUL ȘI DEMONUL” prezintă, într-o manieră foarte creativă, această veșnică luptă dintre ÎNTUNERIC și LUMINĂ, o luptă dusă atât de monahi, cât și de mireni, în drumul lor spre mântuirea sufletelor.
            Clasificat ca fiind cel mai bun film după „Ostrov”, filmul are la bază o povestioară din viața Sfântului Ioan, Arhiepiscopul Novgorodului, care a fost ispitit de diavol, în timp ce-și făcea pravila de rugăciune și, prin puterea Sfintei Cruci, el a reușit să lege demonul, dându-i poruncă să îl ducă la Ierusalim la Mormântul Mântuitorului.
            Închei prin a scrie că vizionarea acestui film a avut un impact deosebit asupra mea, la vremea respectivă, mai ales prin faptul că m-a ajutat să conștientizez că suntem ispitiți până la sfârșitul vieții, dar că atunci când cerem ajutorul Lui Dumnezeu, imposibilul devine posibil de realizat, căci ceea ce la om nu e cu putință, la Dumnezeu toate sunt cu putință.
            Aș mai preciza și faptul că un moment deosebit de valoros în film, mi s-a părut a fi cel care s-a desfășurat imediat după ce  demonul i-a spus călugărului TAINELE FĂRĂDELEGILOR: „Nu iubi și nu vei fi iubit!”

             Demonul întreabă călugărul:
„Dacă demonul ar vrea să ajungă în sânul Lui Dumnezeu?(...)
O să accepte El, oare, pocăința din partea unui demon?”

             Răspunsul călugărului (la momentul: 1:37:07) este revelator:

      „Stai trei ani, în același loc, cu fața la răsărit. Zi și noapte închină-te:

„Doamne, iartă-mă pe mine, răutatea eternă!
Doamne, iartă-mă pe mine, păcătosul!
Doamne, iartă-mă pe mine, netrebnicul!”

            VIZIONARE „LINĂ” VĂ DORESC!
           SĂ NE FIE DE FOLOS!


(Călugărul şi demonul - https://www.youtube.com/watch?v=0-mgtTtcv-Y)

luni, 7 august 2017

Undeva, pe tărâmul EMOȚIILOR

bird tattoos
( imagine preluată de la: http://claudiatocila.ro/zboruri-noi/)


                   E-MO-ȚII, E-MO-ȚII, E-MO-ȚII...  
                 Emoțiile au fost și vor rămâne un mare mister pentru omenire, căci deși ele fac parte dintr-un univers pe care nu-l putem percepe cu cele cinci simțuri, totuși, putem să le conștientizăm.
                 Problemele care apar pe acest tărâm al EMOȚIILOR nu constau doar în recunoașterea și gestionarea lor, ci, mai ales, în incapacitatea noastră de a face diferența dintre EMOȚII, DISPOZIȚII, SENTIMENTE.
Astfel, EMOȚIILE sunt trăiri de moment care vin în inimile noastre asemeni unor musafiri. Dacă le vom lăsa sau nu să rămână acolo, e alegerea noastră.
Atunci când le „găzduim” mai multe zile, ele se transformă în DISPOZIȚIE (stare de spirit – de ex: Mă simt bine, Mă simt curajos, trist etc.)
Dacă le permitem să rămână mai multe săptămâni sau luni de zile, acestea se transformă în TEMPERAMENT. De exemplu, permițând FURIEI să rămână timp de câteva luni în inima ta, devii o persoană furioasă.
SENTIMENTELE, la rândul lor, se nasc atunci când în inimile noastre sunt găzduite, pentru o lungă perioadă de timp, anumite emoții. Acestea sunt cele mai stabile și reprezintă partea CONȘTIENTĂ a emoției.
                 De-a lungul timpului,  EMOȚIILE au fost clasificate și împărțite, în diferite moduri, de cercetătorii pasionați de domeniul vast al psihologiei (Paul Ekman: Bucurie, Tristețe, Frică, Mânie, Dezgust și Surpriză, Robert Plutchik: Bucurie, Tristețe, Frică, Mânie,Dezgust, Surpriză, Încredere,  Anticipație, W. Gerrod Parrott: Bucurie, Tristețe, Frică, Mânie, Dragoste, Surpriză.)

                  Totuși, prefer să aleg varianta SIMPLĂ care susține că, de fapt, există două mari emoții de bază pe care oamenii le simt: FRICA și IUBIREA. În rest, toate celelalte derivă din acestea două.
                 Indiferent dacă aparține fricii sau iubirii, fiecare EMOȚIE are rolul său constructiv, are o anumită lecție pe care ne-o predă și ne-o repetă până când o înțelegem și ne-o asimilăm cu adevărat. Astfel, faptul că emoțiile sunt împărțite în POZITIVE (sau CONSTRUCTIVE, BUNE) și NEGATIVE (sau DISTRUCTIVE, RELE) ține doar de mintea omenească ce aparține dualității.
De multe ori ni se întâmplă să ne blocăm în acest univers al emoțiilor pentru că suntem îndrumați să le negăm pe cele „rele”. Ignorându-le și ascunzându-le  nu facem altceva decât să le asigurăm condițiile optime pentru ca acestea să răbufnească și să facă uriașe ravagii.
 E ca și cum am da cu mătura într-o cameră, dar gunoiul l-am băga sub preș de fiecare dată. La un moment dat, în mijlocul camerei se va forma o movilă de gunoi de toată „frumusețea”.
                 De ce să fugi de emoțiile care provin din FRICĂ? De ce să alungi, de exemplu, tristețea când aceasta vine în inima ta? Cu cât vei fugi de ea, cu atât te va căuta, cu cât te vei ascunde, cu atât te va urmări. Ai putea să o asculți cu atenție. Ea are multe să îți povestească. Ascult-o, înțelege ce vrea să-ți transmită și eliberează-o! NU te atașa de ea! Nu o lăsa să devină o dispoziție și nici un sentiment. Permite-i să-ți fie tovarășă, călăuză, pentru scurtă vreme! Învață-i lecția, mulțumește-i pentru darul său și  las-o apoi să-și vadă liniștită de drum!
Nu e nevoie să alungi emoțiile „distructive”. Important este „să înveți să-ți învingi cele mai profunde frici ale tale și să înveți să iubești. Când îți vei cunoaște fricile așa cum sunt ele și îți vei stăpâni EMOȚIILE, atunci și doar atunci vei fi LIBER cu adevărat.” ( GREGG BRADEN)
                 Suflete drag, în drumul tău spre libertate, să ții cont de faptul că un STĂPÂN autentic al emoțiilor nu ascunde față de ceilalți ceea ce simte cu adevărat!
Iar atunci când  momentul ELIBERĂRII tale va veni, îți urez  să ai un ZBOR LIN!

Fie ca râul IUBIRII să-ți adape inima însetată de dor!
Fie ca SPERANȚA să-ți coase aripile când ți se frâng în al nopții zbor!
Fie ca LUMINA să-ți călăuzească pașii spre Inima Ta!
Fie ca PACEA și CREDINȚA să domnească în împărăția TA!




Postez mai jos un clip realizat, de către un „frate de suflet”, un om minunat, dedicat slujirii aproapelui prin promovarea binelui, adevărului, frumosului, păcii și IUBIRII NECONDIȚIONATE.
 Să ne fie de folos!


(https://www.youtube.com/watch?v=R8qbk0MbP2c)

miercuri, 2 august 2017

O priză, un ștecăr, un bărbat, o femeie și DRAGOSTEA – eterna dragoste...

   Imagine similară
(imagine preluată de la: https://www.infoniac.ru/news/Astrologicheskii-prognoz-lyubvi-i-otnoshenii-po-znakam-Zodiaka-na-aprel-2017.html)


     Un îndrumător priceput în ale vieții de cuplu (și nu numai) spunea despre partenerii de cuplu următoarele:
Femeia este asemeni unei prize. Bărbatul este asemeni unui ștecăr. Se încarcă de la prizăEl are nevoie de energia ei.” Simplu, scurt și la obiect.
      Aceste cuvinte m-au luminat mult la acea vreme, reușind să pricep anumite  motive subtile care stau la baza unor probleme grave de cuplu.
           Așa cum priza alimentează ștecărul cu energie, la rândul său, femeia, alimentează cu energia iubirii, a devotamentului, pe bărbatul din viața sa și îl susține din punct de vedere energetic. Femeia deține resurse neprețuite, deși, de multe ori, nu știe să-și folosească puterile și feminitatea la nivelul maxim.   Prin gândurile pe care le are, femeia poate sprijini sau poate împiedica bărbatul în evoluția sa.
        Desigur că mai există și altă variantă: Sunt femei care au mult mai dezvoltată partea lor masculină (yang-ul), castrându-și, de multe ori, chiar și inconștient, partenerul. Rolul unui bărbat este să descopere, să cunoască, să dețină anumite informații, el find caracterizat de verbe precum: A ȘTI, A CUNOAȘTE, A DEȚINE, A FI.  Pentru că în natură există legea compensației, atunci când femeile au o „dublă” masculinitate, partenerii lor sunt mult mai feminini. Asta pentru ca balanța să se echilibreze. Astfel, femeile masculine se încarcă energetic de la bărbații mai efeminați, rolurile PRIZĂ-ȘTECĂR inversându-se.
Indiferent de cine interpretează rolul de priză, există ACEL moment când PRIZA se strică, iar atunci, oare ștecărul ce face???? Cum se alimentează???
Multe ștecăre aleg varianta scurtă: alte prize (chiar dacă multe dintre acestea sunt chinezării și pot provoca scurtcircuite grave...).
Puțini, foarte puțini aleg să repare priza.
Așa este și cu relațiile. Atunci când se strică ceva, e mai ușor să cauți în altă parte, extraconjugal, alt partener care să îți „completeze” lipsurile pentru că partenerul tău actual e blocat și nu mai poate face asta. Și astfel, sari din priză în priză, din floare în floare, căutând să-ți alimentezi golul imens, dar ceea ce se întâmplă, de fapt, este o scurgere de energie care aduce prejudicii tuturor celor implicați.
        Din nefericire, mulți nu știu faptul că atunci când două persoane fac dragoste, nu se unesc doar corpurile fizice, ci și celelalte corpuri subtile: corpul mental, emoțional (astral), spiritual... Ei bine, dacă cei doi se plac fizic, dar la nivel mental, ori emoțional există diferențe majore de credințe, de idei sau unul din parteneri are anumite dezechilibre, acest lucru va fi simțit de către celălalt, acesta preluând diverse lucruri pentru că nu se face doar schimb de fluide, ci există un transfer și între corpurile subtile. Dacă acele corpuri subtile nu rezonează, se produc dezechilibre grave foarte greu de gestionat.
            Poate că sunt de modă veche, dar eu chiar cred în puterea unui legământ pe care două suflete aleg să îl facă în mod voit și conștient atunci când se hotărăsc să meargă împreună pe drumul vieții.  Mai mult decât atât, cred că încă mai există șanse pentru îmbunătățirea relațiilor. Și totul începe cu femeia. Chiar dacă bărbatul este cel care acționează, cel care vine spre ea, femeia e datoare să se echilibreze emoțional și mental, să-și ridice gândurile pe vibrația înaltă a iubirii, compasiunii, recunoștinței, bucuriei, răbdării.  E muncă grea dar nu imposibilă.  Căci totul pornește de la gânduri: ai gânduri amestecate, provoci confuzie și haos. Ai gânduri frumoase, faci lucruri minunate.
        Sădește-ți în inimă semințele dragostei din care vor rodi cele mai alese daruri. Alimentează-ți bărbatul cu energia iubirii și lumea întreagă va avea de câștigat căci ea va primi zâmbetul, entuziasmul, credința și voința unui OM care știe să iubească și care știe să se lase iubit cu adevărat.


              Am postat mai jos un video care mi-a plăcut foarte mult în care este redat un cântec, interpretat de către un tânăr creștin foarte talentat.
 Vi-l împărtășesc cu mult drag  și cu speranța că va aduce bucurie și în inimile voastre!  
                                Vă invit să îl ascultați! 

                           (Dragostea - https://www.youtube.com/watch?v=7RaaHDZr1jc)

vineri, 28 iulie 2017

PENTRU FEMEILE DIN VIAȚA MEA și nu numai...

Imagini pentru femeia care curge lin
(imagine preluată de la: http://www.addmyfoto.com/article/uv-body-painting-by-john-poppleton-quot-under-black-light-quot-188)


              De multe ori mi s-a întâmplat să aud doamne sau domnișoare spunând lucruri de genul:
„Îmi place de el! Îl iubesc și cred că, în timp, voi reuși să-l modelez!”
Și, culmea!!! Ele o spun cu atâta încredere încât mă gândesc cu durere la viitorul care le așteaptă!...
             STOP!!! Nu intra într-o relație cu gândul că-l vei schimba pe celălalt și că-l vei modela după bunul tău plac! Asta e una din închipuirile bolnave ale minții pe care ai lăsat-o să te conducă, în loc să fii tu stăpânul ei.
             În primul rând, asta nu este iubire. Cel puțin, nu este o iubire conștientă, autentică, liberă, între două ființe care se respectă și se acceptă cu adevărat. În al doilea rând, celălalt nu se va schimba în niciun fel doar pentru că așa vrei tu. Poți încerca oricât dorești și chiar îți urez succes! Vei sfârși prin a obosi, a-ți pierde puterile, speranța, rămânând, poate, chiar și fără încredere în tine însăți.
            Draga mea, să ții minte că ceea ce nu suporți la celălalt de la bun început va fi exact acel lucru care, mai devreme sau mai târziu, vă va despărți.
Important este să stabilești de la bun început care sunt lucrurile peste care nu poți trece, să-ți stabilești clar și real LIMITELE.
Fiecare om are un anumit limbaj al iubirii pe care îl exprimă în modul său propriu. Astfel, fie că este vorba de cuvinte de încurajare, de timpul acordat, de primirea de daruri, de oferirea de servicii, de mângâieri fizice, fiecare dintre noi are propriul fel de a-și exprima și de a primi iubirea. (pentru mai multe informații, recomand cartea „CELE 5 LIMBAJE ALE IUBIRII”, care poate fi citită gratis aici: https://www.scribd.com/doc/65905512/Cele-5-Limbaje-Ale-Iubirii )
Descoperă care este limbajul iubirii tale și al partenerului tău! Alege să iubești conștient, cu încredere, cu detașare și cu maturitate!
Maturitatea constă în alegerile conștiente pe care le faci în fiecare moment. Iar uneori poți alege să-ți vezi de viața ta și punct. Fără a intra în anumite relații care nu ar contribui la bunstarea ta și nici a lumii.  
Dacă intri într-o relație cu gândul că-l vei modela pe celălalt după voia ta, mai bine te retragi.
RUMI spunea cândva asta: „Ieri eram deștept și voim să schimb lumea. Azi sunt înțelept și mă schimb singur.
Ei bine, acest lucru este valabil și în relația de cuplu. Cât timp ești cu gândurile proiectate în exterior, asupra schimbării și modelării celuilalt, te afli în afara ta, în afara adevărului. Energia ta se risipește și provoacă diferite reacții ale partenerului, care, la nivel subtil, simte că i se încalcă liberul arbitru.
Concentrează-ți atenția asupra ta, du-o în interior, spre tine și vezi de ce anume te deranjează, mai bine zis te enervează anumite lucruri la partener.
Realitatea este ca un labirint plin de oglinzi. Fie că ne dorim sau nu , fiecare dintre noi ține câte o oglindă pentru cel din fața sa.  Astfel, atunci când simți că te deranjează felul de a fi al cuiva, întreabă-te ce anume din interiorul tău se regăsește în celălalt. Apoi lucrează cu tine, iar totul va veni de la sine. Dacă vei aduce lumina în interiorul tău, celălalt va simți asta și se va apropia singur, fără să-l manipulezi tu în vreun fel sau altul.
            Pe de altă parte, dacă relația cu partenerul tău  nu mai este funcțională, nu are rost să insiști asupra ei pentru că, forțând lucrurile, nu vei face altceva decât să le blochezi. Eliberează-ți partenerul, eliberează-te pe tine și lasă lucrurile să curgă lin! Rămânând atașați și agățați într-o relație care nu mai merge, cei doi parteneri nu conștientizează cât de mult rău pot să-și facă, în primul rând lor înșiși, apoi celor care ar putea să vină în viața lor și să trăiască împreună, bucurându-se de călătoria și de drumul ce îl au de parcurs.
            Ai încredere! Prințul care îți este destinat va veni, cu siguranță.
Dar așa cum nu toți broscoii râioși sunt prinți „vrăjiți”, tot așa s-ar putea ca în calea ta să ai ocazia de a săruta  mulți broscoi până își va face apariția adevăratul prinț.
Dacă vei rămâne agățată de ideea de a schimba broscoiul, te vei amăgi în zadar. Indiferent de cât de mult ți-ai dori să-l transformi în altceva, nu vei reuși. Chiar și îmbrăcat în frac, tot broscoi rămâne.  
            Amintește-ți mereu că fiecare are perechea sa divină pe lumea asta, iar un partener divin nu se dorește a se schimba, ci se iubește așa cum este. Tocmai acele „defecte” fac relația mai frumoasă.
            Iar tu, draga mea prietenă, rămâi exact așa cum ești: MI-NU-NA-TĂ!!! Locul tău e lângă un alt suflet minunat. De ce să te ocupi cu sculptatul „pietrelor”, când ai putea să curgi lin prin viață asemeni râului ce-și face loc chiar și  printre cele mai dure stânci?
 ***

Ține minte! Apa nu se consideră arhitect și nu își face planuri despre cum să modifice stânca, pentru a-și ușura calea. Ea se concentrează asupra propriei sale curgeri. Atât! 
            În rest, NATURA le va rezolva pe toate. În perfecțiunea sa, ea lucrează cu înțelepciune. 


Imagini pentru jos pălăria pentru femeie
                           DEDIC această melodie tuturor FEMEILOR din viața mea! :)



(RAOUL -JOS PALARIA PENTRU FEMEI (2017) - https://www.youtube.com/watch?v=0uFqg53xP_Q)