marți, 21 martie 2017

Poem nesfârșit

Imagine similară
(imagine preluată de la: http://www.trilulilu.ro/ce-este-iubirea-9 )


  
La-nceput a fost Iubirea, apoi Timpul a învățat-o jocul „De-a măștile”.
De atunci, Ea-și privește cu durere chipul, căutând oglinda potrivită...

(21.03.2017. Nereju, Vrancea)




 Imagini pentru pictură femeie privind în oglindă
(imagine preluată de la: http://www.ziuaconstanta.ro/stiri/cultura/la-oglinda-de-ipolit-strambu-555864.html) 






(Life a poem by Rumi - https://www.youtube.com/watch?v=JtiT_1tzyhk )

duminică, 19 martie 2017

SALUT! Vrei să-ți spun o poveste?



Calatorie intr-o lume magica - Poza 10
( imagine preluată de la: https://www.toxel.ro/Inspire/Calatorie-intr-o-lume-magica_2190.html)
Tabloul  reprezintă una dintre minunatele lucrări ale pictorului suprarealist JACEK YERKA. 


  Când am împlinit șase ani, părinții mei au organizat o petrecere de ziua mea. Astfel, în scurt timp, s-au adunat puștii de la bloc, o gașcă veselă de copii puși tot timpul pe distracție.
Drept recunoștință că au venit la petrecere, mă tot gândeam oare ce aș fi putut să le ofer ca să se bucure din tot sufletul? Așa că m-am gândit la ce mă făcea pe mine foarte, foarte fericită.
Răspunsul a venit imediat: POVEȘTILE erau cele care îmi aduceau bucurie în suflet căci ele mă purtau în fiecare zi pe aripi de vis într-o lume fermecată... Ai mei îmi cumpăraseră câteva casete cu povești pe care le prețuiam foarte mult, astfel încât îmi făcusem o rutină zilnică în care ascultam la casetofon diferite povești. Doamne, cât de frumos mai era pe-atunci!!!
Dar să mă întorc la ziua mea!
Le-am spus copiilor să se așeze pe pat și să se relaxeze că urmează o surpriză uriașă.
Ei erau curioși, eu eram bucuroasă că le puteam oferi ceva minunat, iar povestea...povestea a început să ruleze. Era povestea „Sarea în bucate”, una din preferatele mele.
Ei bine, copilașii au ascultat-o câteva minute, însă era mai interesant să sară în pat, să asculte muzică, să danseze, să se distreze. Cine avea chef de povești de adormit copiii? Doar era o petrecere...
Ei săreau și se tot agitau de colo-colo, eu îi rugam să fie atenți că povestea e minunată și urmează ceva interesant pe care ar fi bine să nu-l piardă.  La un moment dat mi-am dat seama că efectiv eram ignorată de toți. (Așa se întâmplă când o ții morțiș pe-a ta și nu vezi și din punctul de vedere al celorlalți. Ajungi să vorbești de unul singur. Destul de dureros, nu-i așa? J  )  
     Mama mi-a explicat că era o petrecere și că  povestea nu-și avea rost în acea atmosferă, că e timp pentru fiecare lucru și că toate se fac la momentul potrivit, nici mai devreme, nici mai târziu. Doar că uneori suntem prea puțin inspirați și folosim în cele mai nepotrivite momente lucruri minunate care nu pot fi prețuite la adevărata lor valoare.
             Nici salata de vinete care era preferata mea, nu mi-a mai trebuit. Nici tortul cu ciocolată nu l-am mai mâncat cu plăcere ( și eram devoratoare de ciocolată!!!)... Mă tot gândeam și nu puteam înțelege cum de nu se puteau bucura și ei de ceea ce mă bucuram eu din toată inima. Prin ce univers magic mă duceau poveștile!!! Dacă ar fi putut simți și ei măcar pentru câteva secunde emoțiile pe care mi le trezeau minunatele povești...
              După câteva zile, am chemat o prietenă la mine și,  gândindu-mă că acela ar fi fost un moment potrivit, i-am pus la casetofon  povestea „Sarea în bucate”, desigur, că doar nu uitasem... Însă pe ea o cam lăsau rece poveștile...
     Recunosc, am primit cu durere reacția fetiței. Aceasta m-a privit ca și cum era foarte plictisită, apoi m-a întrebat :
-         Nu vrei să ieșim afară?? E cald, e frumoooos!!!! Hai să ne jucăm! Lasă poveștile!...
-         Ehei!...Le-aș fi lăsat eu, da nu mă lăsau ele pe mine....
Așa că, într-un final, am înțeles că există, într-adevăr, un anume timp pentru orice, un timp de a te naște, de a copilări, de a te juca, de a dansa, de a zâmbi, de a plânge, de a suferi, de a te ferici, și chiar un timp de a spune povești sau de-a le asculta...
Însă, am mai înțeles și că NU TOT CEEA CE E BUN ȘI FRUMOS PENTRU TINE, POATE FI BUN ȘI PENTRU CELĂLALT. Fiecare are propria sa lume interioară și propria sa cale în această lume...

         Tu, cel care ai citit aceste rânduri, ce spui? Îți place să dansezi, să cânți, să te joci, să copilărești  sau îți plac POVEȘTILE?
Dacă da, atunci știi unde mă găsești. Sunt aici, chiar aici, unde am fost dintotdeauna, în INIMA poveștilor nemuritoare.
         Dacă nu mă găsești,  atunci caută-mă printre copii. Mă vei găsi jucându-mă de-a v-ați ascuns, râzând în hohote, privind cerul, minunându-mă de firișoarele de iarbă, de mersul ciudat al gărgărițelor, de  minunatul dans a fluturașilor.  Alteori se poate întâmpla să mă găsești plângând, atunci când văd că „oamenii mari” (așa cum le place lor să li se spună) își închid inimile și suferă atât de mult, ascunzându-și emoțiile, gândurile, trăirile adevărate, din cauza fricilor care-i conduc...
             Dacă nici așa nu mă vei găsi, atunci PRIVEȘTE CERUL și, cine știe, poate, cândva, într-o bună zi, vom privi același nor jucăuș sau, poate, într-o noapte minunată vom admira aceeași stea...
          Până atunci, însă, te îmbrățișez cu drag!
 Ne mai auzim! Acum e timpul să suflu în lumânări și să-mi pun o dorință...

Fotografia postată de Maria Chiriac.
(24 decembie, 1989)


(�� The Beauty Of Spring �� ( YANNI - True Nature) -  https://www.youtube.com/watch?v=vjh9EE0Q0m4)

miercuri, 15 martie 2017

Uneori ȘTIU... Știu că NU ȘTIU nimic

Imagine similară
( https://nonjustice.wordpress.com/2013/07/04/vladimir-volegov-o-zi-frumoasa-ca-o-femeie-pictura-figurativa/vladimir-volegov-pe-campul-de-maci/)



        Indiferent de cât de mult am vrea să cunoaștem tainele lumii, nu există cunoaștere absolută prin ochii minții.
Nu poți avea cunoaștere deplină prin mintea omenească. Aceasta e bolnavă și cuprinsă de întuneric. E departe de adevăr. Mintea omenească e într-o continuă agitație, manifestându-și  curiozitatea permanentă față de orice.  Însă, cu cât află mai multe, cu atât caută mai mult și, din păcate, este din ce în ce mai nefericită ...
Pe de altă parte, mintea divină are acea cunoaștere, pe care o avea Adam înainte de cădere: o cunoaștere clară completă și necuprinsă de uitarea și ignorarea Lui Dumnezeu.  
Mintea omenească încadrează în anumite tipare, denumește, clasifică, judecă și minte. Uneori ea distorsionează atât de mult realitatea încât ai nevoie de multă vreme ca să-ți revii din acea eroare în care te-ai lăsat condus de MINTEA care se crede mereu „ATOTPUTERNICĂ” și „ATOTȘTIUTOARE”.
Mintea dumnezeiască nu are nevoie să demonstreze nimic nimănui. Ea este liniștită, neîntunecată de păcat, cuprinsă de adevăr, iubire, pace, înțelepciune și smerenie.

-      Copacule, știu că tu nu ești doar un simplu copac! Prietene drag, te îmbrățișez și-ți mulțumesc din toată inima pentru tot ce mi-ai oferit!
-         Dragă floare, știu că ești mai mult decât culoarea ta minunată și parfumul tău îmbietor, așa că îți sărut fruntea scăldată în razele soarelui cel adorat!
-        Iubite  fir de iarbă, știu că numele tău nu ne poate spune nici pe departe despre frumusețea și minunăția ta!
-         Fluture, iubite fluture, n-ai vrea să zburăm împreună? L-am întrebat. Iar el m-a privit și a zâmbit...
-         Doamne, nu-i așa că Viața e o minune?


                        E atâta VARĂ în inima mea!!! Sufletu-mi bucuros valsează printre maci, la braț cu IUBIREA și privește văzduhul plin de lumină: 123,123,123, 123.... și mintea coboară în inimă..... 123, 123.... În pași de vals, ea lasă ILUZIILE în urmă și pune MĂȘTILE deoparte... Aici nu e loc decât pentru Adevăr și pentru Iubire!


-         Off, Doamne! Mulțumesc pentru că nu mă lași să rătăcesc prea mult în labirinturile întortocheate ale minții!!!


Imagini pentru mască în maci





(imagine preluată de la:https://pixabay.com/ro/masca-maci-c%C3%A2mp-red-natura-1431136/)


Mai jos este redată o melodie superbă care se numește VALSUL FLUTURELUI. 



(Butterfly Waltz - Brian Crain & Rita Chepurchenko - https://www.youtube.com/watch?v=G6p4yL4DjoI)

luni, 20 februarie 2017

DESPRE MANIPULARE ȘI ALTE CELE...



Imagini pentru marionetă
(imagine preluată de la:http://ro.pixword.net/raspunsuri/9-Litere/id-2972.html)


          Există momente în viața fiecăruia dintre noi când ajungem în situația de a fi manipulați de către cei din jur sau de a manipula și noi, la rândul nostru, pe ceilalți, chiar și inconștient. 

1. ATUNCI CÂND MANIPULĂM 
             Uneori ne folosim puterea personală în scopuri egoiste. Astfel, pentru a deține controlul, începem să-i  dominăm pe ceilalți verbal (chiar și în cadrul unor simple discuții, putem juca rolul de manipulatori),  fizic, dar și la niveluri mai subtile și mai greu de sesizat (mental, emoțional ș.a.m.d. ). 
      Când  înțelegem că atunci când vrem să-i controlăm pe ceilalți și să-i dominăm, o facem datorită faptului că ne este teamă de ceva anume, atunci începe drumul nostru spre eliberarea de lanțurile manipulării. Conștientizarea FRICII care se află în spatele emoțiilor, gândurilor, cuvintelor și acțiunilor noastre reprezintă primul pas către această eliberare.  Urmează apoi conștientizarea cauzelor fricii,  dizolvarea blocajelor pe care aceasta le-a produs, ieșirea din starea de TEAMĂ , o stare de vibrație joasă, care atacă atât sufletul, cât și trupul ( fricile produc disfuncții ale rinichilor) și interacțiunea pașnică atât cu semenii noștri, cât și cu întreaga natură, izvorâtă din iubire și compasiune față de aceștia.

2. ATUNCI CÂND SUNTEM MANIPULAȚI
Indiferent dacă cineva încearcă să ne domine folosind ca instrument CUVÂNTUL (manipulare verbală, în cadrul unei discuții, manipulare scrisă - presă, vizuală - TV, Internet ), sau ne domină fizic, psihic, emoțional, energetic etc., cea mai bună soluție de a ieși din lanțurile „manipulatorului”, este să îi TRANSMIȚI acestuia IUBIRE. E greu, foarte greu, însă nu imposibil.
Și oare când  iubim OMUL cu adevărat? 
Atunci când nu îl judecăm. Asta nu înseamnă că suntem orbi față de părțile întunecate ale acestuia, ci înseamnă să îl vedem așa cum este cu adevărat și să îi observăm comportamentul, să îi „certăm” păcatul (greșeala) și nu pe el. Astfel, putem rămâne în Iubire. 
Chiar dacă de multe ori avem dreptate și spunem un adevăr celuilalt, crezând că îl ajutăm, se întâmplă ca acesta să fie rănit de cuvintele pe care alegem să le rostim.De ce? Pentru că nu îi spunem adevărul cu iubire. Vorbim din MINTE și nu din INIMĂ.
         Poeta Emily Dickinson scria într-una din poeziile sale un sfat care m-a ajutat să am o altă viziune asupra Adevărului: „TELL AL THE TRUTH, BUT TELL IT SLANT!”. Cu alte cuvinte, ea ne îndemna să spunem tot adevărul, dar să-l spunem „încetișor”, într-o manieră mai SOFT (ceea ce nu e sinonim cu a spune doar o parte din adevăr sau a evita să spui adevărul pentru a nu-i provoca celuilalt o suferință).
Deci, atunci când cineva vrea să te domine, transmite-i gânduri frumoase și iubitoare!
Practică ASCULTAREA ACTIVĂ, fără a simți nevoia impetuoasă de a-i răspunde verbal, apărându-te atunci când acesta îți transmite anumite lucruri care nu îți plac. 
A refuza să răspunzi atacurilor celuilalt nu înseamnă că ești mai bun decât el sau mai slab. Dacă gândești astfel, te afli în minte și nu e în regulă. 
Rămâi în INIMĂ, suflete drag și fii un Om „frumos” printre ceilalți!  Amintește-ți că una din lecțiile Lui Iisus-Hristos despre Iubire a fost următoarea:



Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce va blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă prigonesc, ca să fiţi fii ai Tatalui vostru care este în ceruri ; căci El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi da ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi” (Matei 5, 11-12 ; 44, 45)






          Mai jos, postez un clip care conține câteva idei despre competiție, violență, manipulare etc., preluate din filmul „Profețiile de la Celestine”, un film care mi-a schimbat viața într-un mod plăcut. 


Vizionare plăcută!
SĂ NE FIE DE FOLOS! 


Cine dorește, poate viziona filmul întreg, în variantă subtitrată, la următorul link: https://www.youtube.com/watch?v=mfK5sbuIN_w 



(James Redfield - Profetiile de la Celestine 2 - https://www.youtube.com/watch?v=u_k5yFDwAc4)


sâmbătă, 4 februarie 2017

Uneori Iubirea moare...


Imagini pentru iubirea moare
(imagine preluată de la: https://odine-cartedeiubire.blogspot.ro/2013/04/cursul-vietii.html)


            Uneori Iubirea moare...
Ea alege de bunăvoie să moară pentru că știe că va învia mai strălucitoare ca niciodată și se va ridica spre văzduhul senin, acolo unde i-e locul de drept....Ea va zbura printre păsările însetate de albastru, tot mai sus, către Soarele cel mult iubit.

                  Uneori Iubirea moare...
Asemeni luminii care, în marea sa bunătate se retrage câteodată  pentru a face loc întunericului, așa iubirea alege să moară de dragul celui iubit, dacă e nevoie. 

             Uneori Iubirea moare...
Moartea aceasta însă nu aduce suferință, ci naște VEȘNICIA.
Așa cum Îngerul Morții ne poate învăța cum să fim VII cu adevărat, la fel și Îngerul Iubirii  ascunde Iubirea pentru o perioadă de ochii muritorilor, pentru a fi înțeleasă cu adevărat.

                   Uneori Iubirea moare...
Se inițiază prin moarte, pășind astfel pragul VEȘNICIEI. 
Mor patimile, pasiunile, condiționările și rămâne puritatea unei IUBIRI  limpezi asemeni cristalului, o Iubire care nu cere, nu pretinde, nu așteaptă nimic de la ceilalți. Ea doar iubește și atât! 


             
  (sursa videoclipului: https://www.youtube.com/watch?v=7EpGS91D9WI)

duminică, 15 ianuarie 2017

OBLIVION

Imagine similară
(imagine preluată de la:http://calatorprinunivers.blogspot.ro/2015/06/cauzele-spirituale-ale-necazurilor-si.html ) 


Lumea nu e rece sau rea.
Nu este indiferentă și nici întunecată.
Lumea doarme țintuită în Uitare...
La momentul potrivit, fiecare suflet se trezește 
Unele rămân cu ochii deschiși, altele adorm din nou, 
cufundate în plăceri de moment
Duhul lumii își întinde mrejele
ținând sufletele captive și purtându-le cu măiestrie
din vis în vis, din poveste-n poveste, 
departe de Iubirea statornică,
de adevărul Inimii și de Împărăția Luminii...
Lumea nu e urâtă sau arogantă.
Nu este egoistă și nici insensibilă.
Lumea doarme țintuită în Uitare...
Cuprinsă de duhul tristeții și al deznădejdii,
Ea trăiește în Visul Ignoranței, al Fricii și Însingurării...





(Stjepan Hauser - Oblivion (Piazzolla) - https://www.youtube.com/watch?v=Z0DQxI3KM7o)
                

miercuri, 11 ianuarie 2017

DESPRE DORINȚE, AȘTEPTĂRI ȘI AȘTEPTARE

                     
Imagini pentru dorințe
( imagine preluată de la: http://www.loxodonta.ro/articole/detaliat/Dorinte_590 )

            La marginea unui sat trăia un bătrân renumit pentru simplitatea, înțelepciunea sa și pentru claritatea sfaturilor pe care le oferea tuturor celor care-i căutau sprijinul.
        Într-o zi, a venit la dânsul un tânăr care, deși fusese la diferiți înțelepți, nu reușise să găsească anumite răspunsuri la întrebările ce-l frământau de multă vreme.

- Bătrâne, am auzit că nu e bine să avem dorințe pentru că dorințele sunt sursa tuturor relelor, iar neîndeplinirea lor, ne produce suferință și deznădejde. Dumneata ce spui? E bine sau nu să avem dorințe?
- Toate dorințele se îndeplinesc la un moment dat. Unele mai devreme, altele mai târziu. Nu dorința în sine produce suferință omului, ci timpul care trece până ca aceasta să se împlinească. AȘTEPTAREA e cea care face omul să se agite, să sufere, să-și piardă încrederea.

- De ce unele dorințe se împlinesc mai greu? Întrebă curios tânărul.
- Pentru că le ținem prea mult în minte. Uităm să le coborâm în inimă și să le lăsăm acolo până când mintea și inima încep să vorbească aceeași limbă. Atunci e momentul în care apare VOINȚA, ce ne oferă un sprijin de nădejde în drumul nostru spre realizarea dorințelor noastre. 
          Să spunem că îți dorești ceva foarte, foarte mult! Atât de mult te gândești la acea dorință, încât o blochezi pentru că nu poți vedea decât într-o singură direcție. Astfel, te limitezi singur și, fără să îți dai seama, prin acțiunile tale, poți provoca piedici diverse care întârzie îndeplinirea dorinței. 
        Pe de altă parte, dacă eliberezi dorința și ai încredere că Dumnezeu o va împlini atunci când știe că îți este necesar cu adevărat, atunci ți se ivesc nenumărate posibilități ca să lucrezi pentru materializarea ei. Asta nu înseamnă să te lași în bătaia vântului și să aștepți ca dorința să ți se îndeplinească de la sine, ci înseamnă să îți stabilești intenții clare, să te concentrezi pe ce ai de făcut, să ai conștiința trează, pregătită pentru a depăși obstacolele care apar în calea realizării dorinței tale, să-ți păstrezi viziunea întregului, a puzzle-ului complet și, cel mai important lucru, să te bucuri de viața ta, așa cum este, să fii recunoscător pentru tot ce există în acel moment în viața ta, pentru că recunoștința e cheia ce descuie multe lacăte și mult mai multe inimi. 

               Imaginează-ți că vrei să-ți cumperi o bicicletă. E o coadă îngrozitor de lungă și nu ai altă soluție decât să aștepți să-ți vină rândul, așa că aștepți și aștepți și iar aștepți... Timpul trece, te plictisești, încep să te doară picioarele, spatele, gâtul... Parcă gândurile îți șoptesc: „Ce bine era acasă! Mai bine o las pe altă dată! Am prea mult de așteptat!...”
      Când, în sfârșit, ajungi să cumperi bicicleta, e posibil ca nici măcar să nu te mai bucuri de ea atât de mult. Ești obosit și plictisit după atâta timp petrecut în așteptarea acesteia. Astfel, bucuria nu mai e deplină.

 Știi de ce se întâmplă ca de multe ori să nu ne bucurăm din toată inima când dorințele ni se îndeplinesc?
- Pentru că așteptăm prea mult timp? Obosim să tot așteptăm? 
- Da. Și asta poate fi o cauză. Problema este felul cum alegi să te manifești în timp ce aștepți. Poți fi trist, plictisit, agitat sau poți fi calm, optimist, încrezător. Depinde doar de tine. 

      Să-ți explic mai bine! DORINȚA TA este să-ți cumperi o bicicletă. AȘTEPTĂRILE TALE privind bicicleta pot fi următoarele: sa fie dintr-un anumit material, să aibă o anume culoare, să fie dotată cu diverse accesorii, să fie destul de ieftină, și așa mai departe. 
E normal să ai așteptări. Fiecare dintre noi are propriile așteptări. Cu toate astea, principala problemă a noastră este că nu ne spunem unii altora ce anume așteptăm de la ei cu adevărat. În orice tip de relație pe care o avem cu oamenii, e bine să ne recunoaștem clar și onest atât așteptările cât și limitele. 
         Dar să revenim la bicicleta noastră! Pentru că AȘTEPTAREA a durat mult, bucuria ta nu a mai fost deplină. Nu a mai contat faptul că bicicleta pe care ai cumpărat-o a fost așa cum ți-ai dorit, cu alte cuvinte, că așteptările tale ți-au fost împlinite. De ce? Pentru că în timp ce stăteai la coadă, erai în minte. Te-ai lăsat purtat de gânduri care îți provocau nerăbdare. 
      Dar dacă ți-ai schimba atitudinea? Dacă, în timp ce stai la coadă ai fi în inimă? 
Ai putea discuta cu cei din jur, ai admira cerul, ai privi copacul de lângă tine, ai asculta păsările sau, poate, chiar ai juca un joc pe telefon... Timpul va trece oricum, chiar dacă alegi să te îngrijorezi, să fii nerăbdător, să te plictisești, sau dacă alegi să accepți lucrurile așa cum sunt. Până la urmă vei obține bicicleta dorită. E doar o chestiune de timp.
- Bătrâne, dacă se întâmplă ca să nu fie destule biciclete pentru toți cei care așteaptă la rând? Atunci, oare, nu am așteptat degeaba?
- Nimic nu e în zadar căci Dumnezeu a pregătit cu mult timp înainte pentru fiecare dintre noi, tot ceea ce avem nevoie cu adevărat în drumul nostru. Ele există acolo, chiar dinainte ca noi să le dorim. Dacă, totuși, se va întâmpla să rămâi fără bicicletă, fii sigur că nu era nevoie să o cumperi. Cu siguranță că vei primi o mașină sau poate vei avea nevoie să mergi pe jos o perioadă până vei primi ceva mai valoros.
     E bine să ai așteptări, să știi ce îți place, ce nu-ți place, dar să nu lași ca așteptarea să devină o prioritate pentru tine. Așteptarea provoacă durere atunci când ajunge pe primul loc, atunci când uiți să te bucuri de viață și vezi totul doar dintr-un singur unghi. 
      Joacă-te, ascultă, privește, iubește, zâmbește, fii tu însuți. Fii mereu aici, în prezent, dar păstrează în minte și în inimă imaginea de ansamblu. Prietene drag, să îți amintești întotdeauna că: DUREAZĂ PREA MULT SĂ AȘTEPȚI FERICIREA, AȘA CĂ, MAI BINE FII FERICIT ÎN TIMP CE AȘTEPȚI! ( William Shakspeare)



(Eric Chiryoku - Wishes || Spring Of Life - https://www.youtube.com/watch?v=5trhl1fRtSs&index=10&list=PLPtJw4nsraQexp1yNUTu4CdkLp0-wWVcO)