( imagine preluată de pe site-ul http://paxlaur.com/tag/iubirea/ )
Iubește-mă cu inima deschisă! Lasă-mă să zbor, iar atunci când nu există cer în viața mea, pictează-mi unul fără nori.
Nu mă ține închisă în colivia minții tale bântuită de gelozie, posesivitate, neîncredere, fiindcă
voi muri cu timpul...
Lasă-mă să respir, să râd cu gura până la urechi, să mă joc, să cânt, să dansez, fără să-mi amintești mereu că „se uită lumea”. Și ce dacă?... De ce mi-ar păsa? Lumea e prea mică pentru fericirea și zâmbetul meu larg, iar dacă nu vrea să se molipsească de bucurie, e treaba ei, nu a mea, căci ar putea privi în altă parte...
Lasă-mă să -mi înalț aripile spre Lumină, să-mi flutur părul în vânt și uneori, când mă simt nesigură pe mine, să mă cufund în misterele sufletului meu...Știi, uneori am nevoie să fiu doar eu și inima mea care m-a
așteptat o viață-ntreagă să-i înțeleg șoaptele, deci nu te plânge pentru câteva momente sau zile în care va trebui să aștepți și tu, la rândul tău, să-ți acord atenție.
Lasă-mă să fiu eu însămi și vei vedea că, pe zi ce trece, te voi iubi tot mai mult și în zborul meu spre absolut voi învăța ce e tăcerea...
