( imagine preluată de la https://istoriiregasite.wordpress.com/2014/03/09/patul-lui-procust/ )
În patul lui Procust
Am picioare potrivite
nici prea scurte, nici prea lungi,
pe măsura patului tău.
Mă privești insistent...
uneori te enervezi, te doare fericirea mea
alteori zâmbești zeflemitor
și-mi lungești fiecare vorbă,
îmi ucizi fiecare sunet
îmi ucizi fiecare sunet
rostogolindu-l
până-și pierde calea cea dreaptă...
până-și pierde calea cea dreaptă...
Hai mai bine să facem dragoste,
să ne iubim în taină fiecare vis,
fiecare deznădejde!
Îmbrățișază-mă, Procust!
Acceptă-mă așa cum sunt și nu mă judeca!
Scaldă-ți inima suferindă
în râul vindecător al neprihănitei iubiri.
Fii fericit!
Eliberează-te de povara mea!
Eliberează-te de povara mea!
***
Încă din cele mai vechi timpuri, lumea a fost și va rămâne un adevărat pat al lui Procust. Indiferent ce vei face și cum vei face, întotdeauna se va găsi cineva care să să te analizeze, să-ți interpreteze fiecare vorbă, fiecare gest și să te judece conform propriilor norme. Astfel, eternul Procust va tăia capul celor care au prea multe visuri și nu se încadrează în patul standard și le va tăia
picioarele celor care sunt mai înalți decât el J, căci „lumea îţi iartă orice ticăloşie ai face, oricât ai îndărăpta cu sufletul, dar nu te iartă nicidecum să le-o iei un pas înainte şi să te faci mai bun” ( părintele Arsenie Boca – „Cărarea Împărăției”).
picioarele celor care sunt mai înalți decât el J, căci „lumea îţi iartă orice ticăloşie ai face, oricât ai îndărăpta cu sufletul, dar nu te iartă nicidecum să le-o iei un pas înainte şi să te faci mai bun” ( părintele Arsenie Boca – „Cărarea Împărăției”).
În cele din urmă, vine un moment când evadezi din închisoarea pe care singur ți-ai creat-o cândva, fără să-ți dai seama. Astfel, conștientizezi că uneori te manifești așa cum crezi că și-ar dori lumea și nu cum ai vrea tu cu adevărat. Asta pentru că se întâmplă să crezi că ești așa cum te descriu ceilalți, uitând să-ți asculți sufletul care e singurul în măsură să-ți spună cine ești, cum ești și care e adevărata ta esență. Acest moment este unul revelator pentru că se produce pe de o parte, eliberarea ta de lume și, pe de o altă parte, eliberarea lumii de ființa care tu ești și pe care aceasta nu
ar putea-o vedea niciodată, atâta timp cât te judecă după criteriile sale.
Ești o ființă minunată care alege să-și trăiască viața conștient, conform propriilor standarde, fără să ofere prea multe explicații lumii, o ființă care știe că prietenii nu au nevoie de justificări, iar cei care nu o acceptă, nici atât, nu o vor accepta, indiferent cât va încerca să-și explice acțiunile.
Zâmbește! Ești liber să FII așa cum ești, fără ca tâlharul Procust să te mai sperie. Singurele emoții pe care ți le trezește sunt de iubire și compasiune.
Viața e frumoasă!
Life is beautiful!
La vie est belle!
La vita e bella! ...
https://www.youtube.com/watch?v=aq9ScwF7pZ8
