(imagine preluată de la:https://lucista.wordpress.com/2013/09/)
Pustie toamnă,
redă-mă Iubirii!
Nebună toamnă,
spune-mi că și ție ți-e dor
de soare...
Iubitule, e toamnă iară!
Ascultă-i cântecul pribeag,
căci nimic nu doare mai tare
decât să fii singur în doi...
Ascultă doina frunzelor stinghere
scuturate de aprigul vânt,
ascultă, te rog, stai și-ascultă
dulcea mângâiere
a unei zile de toamnă, a unui simplu cuvânt...
Nu, iubirea mea! Nu așa...
Închide-ți ochii,
acoperă-ți bine urechile,
deschide-ți inima și așteaptă...
Abia acum poți auzi cu-adevărat...
( 2011 - Nereju - publicată în revista „Amprente literare”, nr. 9, 2013)
