(imagine preluată de la: https://odine-cartedeiubire.blogspot.ro/2013/04/cursul-vietii.html)
Uneori Iubirea moare...
Ea alege de bunăvoie să moară pentru că știe că va învia mai strălucitoare ca niciodată și se va ridica spre văzduhul senin, acolo unde i-e locul de drept....Ea va zbura printre păsările însetate de albastru, tot mai sus, către Soarele cel mult iubit.
Uneori Iubirea moare...
Asemeni luminii care, în marea sa bunătate se retrage câteodată pentru a face loc întunericului, așa iubirea alege să moară de dragul celui iubit, dacă e nevoie.
Uneori Iubirea moare...
Moartea aceasta însă nu aduce suferință, ci naște VEȘNICIA.
Așa cum Îngerul Morții ne poate învăța cum să fim VII cu adevărat, la fel și Îngerul Iubirii ascunde Iubirea pentru o perioadă de ochii muritorilor, pentru a fi înțeleasă cu adevărat.
Uneori Iubirea moare...
Se inițiază prin moarte, pășind astfel pragul VEȘNICIEI.
Mor patimile, pasiunile, condiționările și rămâne puritatea unei IUBIRI limpezi asemeni cristalului, o Iubire care nu cere, nu pretinde, nu așteaptă nimic de la ceilalți. Ea doar iubește și atât!
(sursa videoclipului: https://www.youtube.com/watch?v=7EpGS91D9WI)
