( imagine preluată de la http://www.ush.ro/showthread.php?2207-Colt-de-suflet-(I)/page2828 )
Lăsați visătorii să vadă, să audă, să trăiască așa cu simt ei. Nu le spuneți că au șanse foarte mici pentru ca un lucru să se întâmple sau, mai rău, că este imposibil. Atunci le furi energia pe care o au și e păcat fiindcă datorită visătorilor lumea e mai frumoasă și mai sensibilă.
A-l trage pe un visător în lumea unui pesimist înseamnă a-l zdruncina, a-l face să cadă de undeva de sus și să dea cu fundul de asfaltul rece al realității unora care susțin că ar fi „oameni cu picioarele pe pământ” și trecuți prin viață.
Amintiți-vă că fiecare vede lumea prin propriii săi ochelari și nu încercați să le impuneți visătorilor să vadă prin ochelarii voștri fiindcă s-ar putea să nu le placă dioptriile.
Indiferent că sunteți visători, căutători, optimiști sau pesimiști, dacă vă veți da ochelarii jos măcar pentru o singură clipă și veți privi cu inima deschisă, veți vedea că e loc pentru fiecare pe lumea asta în care există o singură realitate: a IUBIRII.
Iubirea e flacăra pe care visătorii o apără în adâncul inimi de vânt, furtuni, ploi și ceață iar atunci când e întuneric, îi călăuzește pe cei care caută calea spre lumină.
( https://www.youtube.com/watch?v=-6JA3XZMApI )
