(imagine preluată de la: https://www.alexinwanderland.com/2015/02/10/yi-peng-chiang-mai-thailand/)
Ne naștem puri, cu inimile deschise, însă, pe măsură ce trece timpul, ne depărtăm de ESENȚA noastră, de ceea ce suntem noi cu adevărat.
Astfel, la un moment dat, ne dăm seama că ne-am pierdut puritatea undeva departe, în COPILĂRIE. A rămas acolo, pe tărâmul acela magic, în timp ce noi ne-am grăbit să devenim cât mai repede oameni „mari” și serioși, cu un scop precis în viață. Dar cum „socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg”, atunci când devenim adulți, devenim, fără să vrem, sclavi ai lumii, înrobiți de conștiința colectivă. Din nefericire, această conștiință colectivă ne face să trăim pe un nivel inferior al vieții, cel al FRICII. La acest nivel suntem ușor de manipulat, asemeni unor marionete.
Manipularea începe din fragedă copilărie. Mai întâi părinții, apoi școala, prietenii, societatea întreagă ne îndoctrinează, de multe ori chiar inconștient, cu fel de fel de convingeri limitative bazate pe frică, ori pe o falsă cunoaștere a realității. Preluând și acceptând aceste convingeri ca fiind reale, cu timpul, acestea devin CREDINȚELE noastre. Devin credințe care ne limitează și ne înlănțuie ființa. Ele nu aparțin adevărului din noi și ne trezim la un moment dat că ne comportăm asemeni roboților, ne conformăm regulilor, chiar dacă nu le înțelegem, ne proiectăm fericirea în exteriorul nostru, suntem triști, depresivi, în continuă agitație, fugind de adevărata noastră esență și fiindu-ne teamă de ÎNTÂLNIREA cu noi înșine.
Ca adult de multe ori mi s-a întâmplt să aud discuții de genul: „Iert, dar nu pot să uit! Nu pot uita. Voi ține minte și voi avea grijă data viitoare(...) ”
Trăind printre copii, am putut observa cât de repede se iartă unii pe ceilalți și nu își pierd încrederea în ceilalți atât de ușor (doar dacă li se sugerează diverse lucruri de către un adult). Noi numim asta la ei NAIVITATE.
Ei bine, prin această „naivitate”, copiii sunt liberi cu adevărat. Ei nu țin minte răul. Chiar dacă se supără, plâng, se privesc unul pe celălalt, dar după un timp scurt, se împacă și uită cele întâmplate.
Noi, adulții, nu uităm. De fapt, orgoliul din noi ne împiedică să uităm. Ego-ul este cel rănit și ține ranchiună, dușmănie. Astfel, inimile noastre sunt otrăvite, iar sufletele sunt ținute captive în cămașa de forță a orgoliului.
Când un copil se joacă, el se joacă și atât. Când un copil râde, el râde fără să își facă griji că ceilalți l-ar putea critica. Copilul râde cu gura până la urechi și, Doamne, ce glas cristalin asemeni unui clopoțel magic poate avea râsul unui copilaș!!!!
Trebuie să ai inima prea încuiată ca să nu te molpisești cu bucuria aceea imensă care vine din inima veselă a unui copil...
Acum ceva timp, cineva drag inimii mele a spus câteva cuvinte care m-au luminat mult: CÂT DE MULT OMUL NU-ȘI APARȚINE LUI ÎNSUȘI!” Câtă dreptate avea!!!!
Atunci am înțeles că așa cum omul îmbătrânește când uită de copilul său interior, tot așa el moare când nu este el însuși, când se depărtează de esența sa divină.
Adevărata libertate este să fii TU, să te manifești autentic, așa cum ești cu adevărat. Ce gândești, ce spui și ce faci să fie pe aceeași undă, pe aceeași direcție (axă), chiar dacă unora le va conveni sau nu felul tău de a fi, în final, rămân alături de tine cei care te iubesc necondiționat, acceptându-te așa cum ești, fără să te judece, fără să-și dorească să te schimbe în vreun fel.
Prețuiește-ți fiecare clipă a vieții! Onoreaz-o! Iubește-o! Trăiește autentic, pașnic, înțelept! În final, scurta-ți călătorie pe pământ se va termina. Până atunci însă, omule drag, să ții minte:
CA SĂ MORI E NEVOIE SĂ TRĂIEȘTI MAI ÎNTÂI, dar să trăiești cu adevărat, ca ființă liberă, nu ca și sclav.
Eliberează-te! Caută, cercetează! Întreabă-ți inima: Care sunt convngerile care îți limitează IUBIREA? Ce te împiedică, omule drag, să fii tu însuți?
După ce afli, să-ți amintești că viața e atât de scurtă și trece asemeni unui vis. Așa că, omule drag, IUBEȘTE, JOACĂ-TE, ZÂMBEȘTE, RÂZI CHIAR ȘI CU GURA PÂNĂ LA URECHI, DACĂ ASTA TE FACE FERICIT! Fii fericit și împlinit cu adevărat! Amintește-ți să zâmbești lumii întregi! Nu se va întoarce mereu zâmbetul tău, dar va prinde aripi și va zbura asemeni lampioanelor înălțate cu credință, de către copiii cu inimi vesele și curate, care privesc, fără a clipi, cum dorințele lor se înalță tot mai sus, în înaltul cerului, către Îngerii Luminii.
Postez mai jos un clip pe care mi l-a trimis astăzi un prieten drag.
Vă invit să-l vizionați prin ochii inimii!
Să ne fie de folos!
(Singurele lucruri care contează în viață... - https://www.youtube.com/watch?v=wQiNUg23EuA)
