- Spune-mi povestea ta, bătrâne copac!
Îmi vei vorbi despre iubire sau despre război? Despre fericire sau suferință? Despre copilărie sau bătrânețe?...
Hai, povestește-mi, te rog, tot ce știi, tot ce-ai văzut și tot ce-ai simțit ! Avem o întreagă eternitate, nu-i așa?
Învață-mă să ascult!... Învață-mă să văd!... Învață-mă să ating!...Învață-mă să simt!...
Am rătăcit atât de mult în călătoria mea! M-am depărtat prea mult de drum și-am obosit...Am căutat prea departe și uneori am privit acolo unde nu trebuia.
Odihește-mă la umbra ta și, când mă voi trezi, voi deschide ochii și voi striga cât voi putea de tare crezul meu, crezul nostru, prietene drag.
Lasă-mă să te-mbrățișez, bătrâne copac!
Vrei să-ți spun o poveste adevărată? Ooo, știu că da!
Avem timp! Avem o-ntreagă eternitate, nu-i așa?
