FEMEIA are un rol important aici, pe pământ și o uriașă responsabilitate de a susține bărbatul în drumul său prin viață. Ea este fiica Naturii și aparține simțirii, Inimii. FEMEIA, plină de iubire, compasiune, recunoștință, cercetează cu privirea sa întreg pământul, mulțumind pentru darurile pe care acesta le oferă tuturor.
La rândul său, bărbatul este Fiul Cerului. El aparține INTELECTULUI și, asemeni minții care dorește să se ridice pe cele mai înalte culmi, bărbatul dorește să se înalțe spre cer. El nu poate face asta de unul singur, ci doar cu ajutorul femeii.
Chiar exista cândva credința potrivit căreia se spunea că „o femeie va intra în rai sau în iad numai în spatele bărbatului pe care ea însăși l-a împins acolo.”
Este cunoscut faptul că acolo unde este atenția noastră, unde sunt îndreptate gândurile noastre, acolo ne trimitem energia. Femeia își oferă o parte din energie bărbatului său. Prin gândurile sale pline de iubire, îndreptate asupra acestuia, prin cuvintele izvorâte din adâncul inimii, prin fapte și gesturi care transmit dragoste, devotament, prietenie, grijă, femeia susține bărbatul pentru a se ridica. De aia există și zicala potrivit căreia în spatele unui bărbat puternic se află o femeie. Poate fi prietena, iubita, soția, mama; rolul nu contează atât de mult...
Pe de altă parte, femeia deține și puterea de a coborî bărbatul. Atunci când ea are gânduri negre, folosește cuvinte care critică, judecă și domină, când este vulgară în gesturi sau prefăcută și interesată doar de propriul câștig, ea va împinge, negreșit, bărbatul să coboare, cu pași repezi, spre iadul conștiinței.
În religia noastră ortodoxă avem prezente cele două modele de femeie: Eva, cea prin care s-a produs căderea, prin păcatul primordial și Fecioara Maria, cea prin care s-a înălțat Fiul Omului.
Pe parcursul vieții, pentru a-și împlini menirea și rostul său, FEMEIA caută modele pe care să le urmeze, însă nu toate lecțiile de feminitate sunt cele corecte și necesare pentru evoluția acesteia. Deși există mii de viziuni despre feminitate, modelul desăvârșit al FEMEII îl reprezintă Sfânta Fecioară, căci ea ne învață cum să obținem cele mai frumoase calități: iubirea, compasiunea, jertfa, adevărul, blândețea, răbdarea, ascultarea, tăcerea, smerenia.
Un alt rol important pe care îl are o femeie este acela de MAMĂ.
A da naștere unui prunc, a călăuzi pașii unui copil, venit pe lume, ca rod al iubirii, sunt lucruri minunate, dar pe cât de mărețe pot fi, pe atât de dificile sunt acestea de realizat. Datoria de MAMĂ este sfântă, însă drumul e greu și anevoios.
De multe ori ne creștem și ne educăm copiii, dorind să-i pregătim pentru această lume, dar nu și pentru lumea de dincolo.
Oare câte mame pun mai presus mântuirea sufletelor copiilor decât împlinirea lor ca și oameni, ca și ființe sociale?
Și de această dată, o avem ca prietenă de nădejde pe Sfânta Fecioară Maria, pe Maica Domnului, mama tuturor. Tot ce avem de făcut este să-i cerem ajutorul, iar ea ne sprijină să descoperim pașii prin care putem călăuzi sufletele copiilor pe care îi avem în grijă, educându-i cu iubire, dar și cu înțelepciune.
Privind icoana Maicii Domnului cu pruncul Iisus, se poate vedea cum ea își ține copilul în brațe, alături de inima sa iubitoare, dar nu privește spre el, așa cum facem noi, în general cu odraslele noastre, ci privește LUMEA. Ea știe că FIUL ei va fi dăruit lumii. Mai mult decât atât, știe că va îndura grele patimi, dar nu se împotrivește, nici nu cârtește, ci se roagă cu grele suspine și cu lacrimi fierbinți atât pentru copilul său cel iubit, în drumul Lui spre Cer, cât și pentru întreaga omenire ce se zbate în lanțuri grele aici, pe pământ, în Valea Plângerii.
***
Dragă FEMEIE, vrei să fii iubită și să iubești cu inima curată? Vrei să fii frumoasă cu adevărat?
ROAGĂ-TE! Roagă-te Sfintei și ea te va călăuzi neîncetat. Astfel, într-o bună zi vei înțelege că frumusețea nu constă în felul cum mergi pe tocuri, ci în modul în care alegi să mergi prin lume, cum pășești desculță printre inimile celor din jur, fără să calci pe ele și să le strivești într-o clipă de neatenție, ori chiar de nepăsare. Vei înțelege că frumusețea adevărată nu se vede în eleganța cu care îți porți rochiile, ci în răbdarea și credința cu care-ți porți straiele durerii, învățând să taci, să aștepți, să îți asumi suferința, fără să dai vina pe cei din jur și să transformi spinii durerii în mărgăritare neprețuite. Frumusețea cea adevărată se poate vedea și în smerenia cu care îți porți veșmintele iubirii, atunci când ele luminează mai frumos ca niciodată.
Adevărata frumusețe nu constă în manichiura proaspăt făcută, ci în felul cum îți folosești mâinile când alegi să îmbrățișezi un copil, să mângâi o floare, un arbore, un fir de iarbă; iar atunci când vezi că nu poți atinge cu iubirea ta pe aproapele, să-ți împreunezi mâinile la rugăciune.
Frumusețea adevărată nu stă în voluptatea buzelor tale, femeie, ci se simte prin cuvintele pline de iubire, dar și de adevăr, totodată, pe care alegi să le rostești.
Adevărata frumusețe nu este dată de forma coapselor tale, ci de felul cum alegi să îți sfințești trupul, inima și mintea, dar, mai ales, pântecele, acel loc sacru unde tu vei găzdui pentru o perioadă, un pui de om care, deși se va desprinde de tine de-a lungul vieții, el va avea totuși, rădăcini adânc înfipte în inima ta.
Adevărata frumusețe nu se află într-o coafură mereu aranjată, ci o poți găsi într-un păr încurcat și răvășit prin care și-a trecut mânuțele jucăușe un îngeraș de copil cu o inimă deschisă, dornică să iubească și să fie iubită.
Frumusețea cea adevărată nu se vede într-un ten impecabil, fără riduri, ci își scaldă chipul în fericirea celor din jurul tău, atunci când tu te afli în preajma lor.
MAMĂ dragă, tu ce copil dăruiești lumii?
Dragă FEMEIE, vrei să fii iubită și să iubești cu inima curată? Vrei să fii frumoasă cu adevărat?
ROAGĂ-TE! Roagă-te Sfintei și ea te va călăuzi neîncetat. Astfel, într-o bună zi vei înțelege că frumusețea nu constă în felul cum mergi pe tocuri, ci în modul în care alegi să mergi prin lume, cum pășești desculță printre inimile celor din jur, fără să calci pe ele și să le strivești într-o clipă de neatenție, ori chiar de nepăsare. Vei înțelege că frumusețea adevărată nu se vede în eleganța cu care îți porți rochiile, ci în răbdarea și credința cu care-ți porți straiele durerii, învățând să taci, să aștepți, să îți asumi suferința, fără să dai vina pe cei din jur și să transformi spinii durerii în mărgăritare neprețuite. Frumusețea cea adevărată se poate vedea și în smerenia cu care îți porți veșmintele iubirii, atunci când ele luminează mai frumos ca niciodată.
Adevărata frumusețe nu constă în manichiura proaspăt făcută, ci în felul cum îți folosești mâinile când alegi să îmbrățișezi un copil, să mângâi o floare, un arbore, un fir de iarbă; iar atunci când vezi că nu poți atinge cu iubirea ta pe aproapele, să-ți împreunezi mâinile la rugăciune.
Frumusețea adevărată nu stă în voluptatea buzelor tale, femeie, ci se simte prin cuvintele pline de iubire, dar și de adevăr, totodată, pe care alegi să le rostești.
Adevărata frumusețe nu este dată de forma coapselor tale, ci de felul cum alegi să îți sfințești trupul, inima și mintea, dar, mai ales, pântecele, acel loc sacru unde tu vei găzdui pentru o perioadă, un pui de om care, deși se va desprinde de tine de-a lungul vieții, el va avea totuși, rădăcini adânc înfipte în inima ta.
Adevărata frumusețe nu se află într-o coafură mereu aranjată, ci o poți găsi într-un păr încurcat și răvășit prin care și-a trecut mânuțele jucăușe un îngeraș de copil cu o inimă deschisă, dornică să iubească și să fie iubită.
Frumusețea cea adevărată nu se vede într-un ten impecabil, fără riduri, ci își scaldă chipul în fericirea celor din jurul tău, atunci când tu te afli în preajma lor.
MAMĂ dragă, tu ce copil dăruiești lumii?
Va fi un prinț al întunericului, înconjurat de îngeri căzuți, sau va fi un rege al păcii, călăuzit de arhangheli și îngeri ai luminii?
ROAGĂ-TE! Roagă-te Sfintei! Roagă-te pentru că ai primit aici, pe pământ, un suflet pe care ești datoare să-l călăuzești cu iubire și cu înțelepciune.
Roagă-te, mamă! Doar rugăciunea din inima unei mame poate scoate un suflet din adâncul iadului.
Mai jos redau o rugăciune pe care ne-a spus-o părintele astăzi la biserică.
Rugăciunea aparține poetului martir Vasile MILITARU.
ROAGĂ-TE! Roagă-te Sfintei! Roagă-te pentru că ai primit aici, pe pământ, un suflet pe care ești datoare să-l călăuzești cu iubire și cu înțelepciune.
Roagă-te, mamă! Doar rugăciunea din inima unei mame poate scoate un suflet din adâncul iadului.
Mai jos redau o rugăciune pe care ne-a spus-o părintele astăzi la biserică.
Rugăciunea aparține poetului martir Vasile MILITARU.
Rugăciune către Maica Domnului
Prea Curată Maică, Pururea Fecioară,
Sufletul din mine nu-l lăsa să moară,
Ci revarsă, Sfântă, peste el, de sus,
Mila Ta cea mare, mila lui Iisus!...
Îngeri împrejuru-mi fă să se adune,
Să-mi arate calea către cele bune,
Să-mi îndrepte paşii pe cărarea milei,
La-nceputul nopţii, la-nceputul zilei!...
Să gonească toate duhurile rele,
Ce pândesc în drumul vieţuirii mele,
Bietului meu suflet să-i dea viaţă nouă,
Să răsfrângă cerul ca un bob de rouă!...
Frânt de umilinţe, cu adânci suspine,
Sufletul la Tine vine să se-nchine:
Mila Ta din ceruri peste el coboară,
Maică Prea Curată, pururea Fecioară!
(https://www.youtube.com/watch?v=UL7DvKCnETU)
