(imagine preluată de la: https://www.tumblr.com/search/eu%20jurei)
„Te iubesc pentru că mă iubeşti: acesta e un schimb, dar nu e
iubire. Te iubesc pentru că te iubesc, şi nimic mai mult; te iubesc numai
pentru că te iubesc: aci începe iubirea. Îţi mulţumesc din suflet că te iubesc:
acesta e cântecul iubirii.” (Liviu
Rebreanu)
Cel care iubește știe că a spune
celuilalt „TE IUBESC” nu înseamnă neapărat
a avea o relație romantică sau a urmări ceva anume de la acesta. El știe
că Iubirea îmbracă atât de multe forme încât nu e de ajuns o viață întreagă
pentru a le simți și trăi cu adevărat. Cel care așteaptă să fie iubit spune „TE
IUBESC!” foarte ușor celor din jur, însă tot atât de ușor, el alege să plece cât
mai departe atunci când vântul începe să
bată și să-i scuture „așteptările” pe care le are de la ceilalți. Astfel, el
caută încontinuu persoane care să-i ofere acea iubire la care visează de-o
viață întreagă...
Cel care iubește cu adevărat
spune „IARTĂ-MĂ” atunci când greșește, asumându-și responsabilitatea. Cel care
dorește să fie iubit caută vinovați pentru durerea sa.
Cel care iubește alege să plece din
viața celuilalt, atunci când vine timpul ca fiecare să-și vadă de calea sa,
indiferent de cât de grea și dureroasă este pentru el această alegere.
Cel care așteaptă să fie iubit, deși simte că a venit momentul ca fiecare
să meargă pe drumul său, nu se poate despărți de celălalt, rămânând captiv
într-o minte stăpânită de teamă, de atașamente și de vise iluzorii ale unei false iubiri.
Cel care iubește are încredere în
el însuși, în celălalt și, mai ales, în Dumnezeu. Acesta îi oferă celui drag
libertate absolută, fără să-i fie teamă că va pleca din viața lui. El știe că
iubirea lor îi leagă cu adevărat, chiar și atunci când se află departe unul de
celălalt.
Cel care așteaptă să fie iubit, de cele mai multe ori, trăiește într-o
teamă permanentă că celălalt nu i se dedică în totalitate, că nu-i acordă
destulă atenție, că nu îi oferă dragoste așa cum își dorește. Astfel, datorită
stimei de sine scăzute, acesta este suspicios, manifestând neîncredere atât față de cei din jurul său,
cât și față de el însuși.
Cel care iubește SIMTE, simte mult, chiar și dincolo de cuvinte, de
timp, de spațiu. El simte când cel iubit este nefericit, chiar dacă acesta nu
recunoaște și nu își găsește liniștea până când nu simte că celălalt este
fericit cu adevărat. La rândul său, cel care așteaptă să fie iubit se plânge de
propria nefericire, considerând că aceasta ar fi cauzată de comportamentul
celuilalt și nicidecum de atitudinea sa față de anumite evenimente sau
întâmplări. Astfel, acesta nu-și găsești liniștea până când nu găsește vinovatul
pentru a-l pedepsi.
Cel care iubește își dorește să-i ofere celuilalt fără să aștepte ceva
în schimb. Astfel, îi oferă gânduri frumoase, prietenoase, iubitoare, cuvinte alese,
din adâncul inimii și al adevărului, spuse cu iubire și cu înțelepciune, îl sprijină necondiționat,
căci bucuria celuilalt este și bucuria lui. Cea mai mare durere a celui ce iubește
este ca darul lui să nu fie primit de
cel drag.
Cel care așteaptă să fie iubit pretinde dragostea, cere de la celălalt
semne ale iubirii sale, iar atunci când nu le primește, își întoarce atenția
asupra altcuiva care să se manifeste conform dorințelor sale, căci pentru el,
oricine poate fi înlocuit mai devreme sau mai târziu cu altcineva mai „bun” și
mai „apt” pentru a se „califica” la candidatura de partener de viață.
Cel care iubește cu adevărat a învățat de-a lungul vieții că nu e salvatorul
nimănui. Astfel, el nu își mai asumă rolul de vindecător al inimii celui iubit,
însă îi va ține cu măiestrie oglinda celuilalt pentru a se vedea așa cum este cu
adevărat, fără măști, fără farduri, fără minciuni.
Cel care așteptă să fie iubit îl vede pe partener ca pe un salvator care
să îi vindece inima, să îi umple golul din suflet și să îi lumineze întunericul
singurătății.
A-l iubi pe celălalt nu înseamnă să vrei să îl ai în viața ta, cu orice
preț, ci înseamnă că, deși i-ai văzut
demonii, totuși să îl iubești așa cum este. Îl accepți cu întunericul și cu
lumina sa, fără să îți dorești să îl schimbi într-un fel sau altul. Îi onorezi
felul său de a fi și de a experimenta viața, iar dacă modul lui de a trăi nu
vibrează cu ceea ce ești tu cu adevărat, atunci îi poți ura să aibă o viață luminoasă mai departe și
să îți vezi de calea pe care o ai de parcurs, fiind atent la pașii pe care îi
ai de făcut în continuare. Astfel, fiecare își continuă liniștit drumul, fără a
se bloca pe traseu și fără a pierde timp prețios.
Cel care iubește spune: „BINE AI
VENIT ÎN VIAȚA MEA, SUFLETE FRUMOS!
Simțindu-i iubirea, celălalt îi va răspunde zâmbind: „BINE TE-AM GĂSIT,
SUFLETE MINUNAT! DE CÂND AȘTEPTAM SĂ TE (RE)VĂD!
Iar ție, suflete drag
și omule frumos, care citești aceste rânduri, îți doresc SĂ FII ÎN IUBIRE!
