(imagine preluată de la: http://www.ciocangabriel.ro/vanzari/cand-nu-cunosti-piata/)
Indiferent de calea pe care alegem să o parcurgem în viață, la un moment dat, apar obstacole diferite care ne îngreunează sau chiar ne împiedică să ne continuăm liniștiți drumul.
Se întâmplă să cădem de multe ori și să ne doară îngrozitor de tare, însă important este să ne ridicăm și să continuăm să mergem, chiar dacă în jurul nostru e ceață și nu vedem bine drumul.
Cazi?
RIDICĂ-TE!
Cazi din nou?
RIDICĂ-TE IAR! Ridică-te și mergi fără frică, fără să deznădăjduiești! Pune-ți încrederea în Dumnezeu, iar ceața se va risipi într-o clipă, ca și cum nici n-ar fi existat vreodată.
Amintește-ți că mersul nu se învață odată cu primii pași. Copilul cade de foarte multe ori, dar se ridică tot de atâtea ori, fără să își piardă încrederea. La fel și tu: Să te ridici mereu, căci drumul spre desăvârșirea sufletului tău e plin de obstacole. Însă indiferent de cât de greu îți va fi, alege să pășești pe cale cu iubire, cu atenție și cu respect față de Dumnezeu, față de cei din jurul tău, dar nu în ultimul rând față de tine! Exact: respectă-te, iubește-te, acceptă-te așa cum ești! Și tu contezi.
În drumul tău vei întâlni mulți oameni. Unii vor fi alături de tine pentru o scurtă perioadă, alții vor rămâne până la capăt. E alegerea lor. Însă, să ții minte că și tu, la rândul tău, ai dreptul să alegi pentru binele suprem. Dacă unii sau alții nu rezonează cu ceea ce ești tu, mergi pe calea ta mai departe, luându-ți „la revedere”, fără să te simți vinovat de alegerea făcută.
De cele mai multe ori, cel mai aspru judecător al tău ești chiar TU. Așa că, indiferent de felul cum te consideri tu ca și suflet, ca și caracter, dă-i o șansă FERICIRII să-ți inunde inima și să se reverse peste întreaga lume!
Lasă iubirea să-ți cuprindă sufletul și amintește-ți de cuvintele pline de har ale marelui EMINESCU:
Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.
( „GLOSSĂ”- M. Eminescu)
Alege să iubești DETAȘAT!
Nu e ușor. Vei cădea de multe ori, dar lecția o știi foarte bine. Rămâne doar să o aplici.
RIDICĂ-TE și MERGI! Continuă-ți drumul! Ai credință că la finalul drumului, când vei privi înapoi, vei înțelege toate cele ce ți s-au întâmplat. Până atunci, însă, nu lăsa ca ÎNDOIALA să se strecoare în inima ta!
Îndoiala (NECREDINȚA) este unul dintre cei mai aprigi dușmani care țin sufletul captiv în întunericul minții limitate de credințe false, de idei preconcepute, de „scenarii” care de care mai ciudate și depărtate de realitatea noastră. Iar această realitate e una singură. Doar că noi o vedem diferit, în funcție de cât „putem”.
Pentru că NECREDINȚA e o boală grea a sufletului, o să redau o povestioară pe care am auzit-o cu mult timp în urmă la emisiunea „Codul lui Oreste”. Nu rețin titlul acesteia, doar că îmi amintesc că aparține unei actrițe care a scris o carte despre îngeri.
Povestea era cam așa (din amintiri o scriu):
Demult, un înger se juca bucuros în Rai.
ÎNDOIALA l-a întrebat:
- Ce culoare ai?
- Am culoarea LUMINII.
- Dar ce culoare este aceasta?
- Este culoarea luminii...
- Bine, dar știi că lumina are ROȘU, ORANGE, GALBEN, VERDE, ALBASTRU, INDIGO și VIOLET?
TU pe care dintre acestea le ai? a întrebat insistent ÎNDOIALA.
- Am culoarea LUMINII. a răspuns îngerul.
(...)
La final, îngerul a privit-o în ochi și a întrebat-o:
- TU cine ești?
- Știi bine cine sunt și acum am intrat în INIMA TA!
Îngerul s-a dus la Dumnezeu și L-a întrebat:
- Doamne, eu de ce nu pot să am visul meu?
-Îl vei avea când vei fi pregătit, i-a spus Tatăl cu blândețe.
- Dar îl vreau ACUM!!! Sunt pregătit.
-Încă nu ești.
- Ba da! Vreau visul meu!
- Bine, fie cum vrei tu! i-a spus Dumnezeu.
Iar îngerului i s-a făcut FRICĂ pentru că știa că acum avea să devină responsabil pentru visul său.
( Când ÎNDOIALA se strecoară în suflet, întotdeauna urmează FRICA, iar frica e opusul Iubirii, frica aparține întunericului. )
***
POSTEZ MAI JOS UN CLIP PE CARE L-AM VIZIONAT PE FACEBOOK ZILELE TRECUTE ȘI CARE CONȚINE UN MESAJ PUTERNIC DE A NE RIDICA ȘI DE A NE CONTINUA DRUMUL, INDIFERENT DE OBSTACOLELE PE CARE LE AVEM. PENTRU TOATE ASTEA, TOT CE AVEM DE FĂCUT, ESTE SĂ-I FACEM LOC LUI HRISTOS ÎN INIMILE NOASTRE ATÂT DE PLINE DE NOI ÎNȘINE!...
VĂZÂND FILMULEȚUL, CHIAR AM SIMȚIT ȘI RUȘINEA CUM MI-A CUPRINS INIMA, PENTRU CÂTEVA MOMENTE, AMINTINDU-MI CÂTE PIEDICI MI-AM PUS, DE MULTE ORI SINGURĂ, ÎN CALEA FERICIRII MELE. ( Căci, așa cum spunea un maestru spiritual: „Cea mai mare închisoare a ta ești chiar TU. Tu ești închisoarea, tu ești eliberarea”. Gurdjieff)
VIZIONARE PLĂCUTĂ !
