IERTAREA - un dar vindecător al sufletelor

(imagine preluată de la: https://ganduriarhivate.wordpress.com/2017/02/02/iertarea/) 

“Mâniaţi-vă şi nu greşiţi; soarele să nu apună peste mânia voastră.

Orice amărăciune şi supărare şi mânie şi izbucnire şi defăimare

să piară de la voi, împreună cu orice răutate.

Ci fiţi buni între voi şi milostivi, iertând unul altuia,

precum şi Dumnezeu v-a iertat vouă, în Hristos.”

(Efeseni 4)

          Primul pas pentru a trăi o viață în adevăr, lumină, iubire și pace este IERTAREA. Dar cât de greu este să ierți cu adevărat!!!

             De multe ori credem că ne iertăm aproapele, pentru ca, apoi, după ceva timp, să-i reproșăm acestuia „greșelile” trecutului. Din nefericire, unii pomenesc greșelile celuilalt la fiecare contrazicere, indiferent cât de nesemnificativă ar părea. Aceștia suferă enorm de mult pentru că inimile lor sunt pline de resentimente și de neiertări.  Rănile trecutului și reprimarea emoțiilor îi împiedică să își deschidă cu adevărat inimile în fața iubirii.

Adevărata iertare începe de la iertarea de sine. Abia când te ierți pe tine pentru diferite lucruri făcute conștient sau mai puțin conștient, care ți-au provocat anumite dezechilibre, ți-au produs durere, suferință, îndepărtându-te de adevărata ta esență, abia atunci poți spune că IERȚI cu adevărat și te accepți așa cum ești, cu lumina și întunericul din tine, cu speranțele și neputințele tale, cu felul tău de a fi, de a gândi, de a simți și cu temerile care uneori încearcă să stea la cârma vieții tale. Până la urmă, fiecare hotărăște dacă alege să permită  materializarea fricii ori a iubirii, dacă vrea să fie un instrument al întunericului care să producă frică, neliniște, suferință, ori să fie un instrument al Luminii, iubind cu inima plină de Hristos.

Drumul e dificil. Obstacole sunt multe. Important este să ne străduim mereu și nu cădem în deznădejde, ci să cerem ajutorul Domnului, căci ceea ce la om pare a fi cu neputință, la Dumnezeu totul este posibil.

Ai căzut? Ridică-te și mergi mai departe!

Ai căzut iar? Ridică-te din nou! Continuă-ți drumul!

Închei prin câteva cuvinte pline de har pe care părintele meu spiritual mi le-a spus cândva, pe vremea când eram „o mică gâză”, pornită în căutarea adevărului, iubirii și păcii: „Pe Hristos nu-L întristează cel mai mult căderile noastre, ci faptul că nu vrem să ne ridicăm.”

Să învățăm deci, lecția IERTĂRII, o lecție care, pe cât de dureroasă ar putea fi, pe atât de măreață este, încununându-ne inimile cu laurii Păcii! 

Mai jos este redat un filmul ortodox „De 70 de ori câte șapte”. 

     Vizionare plăcută! Să ne fie de folos!

(https://www.youtube.com/watch?v=tZigt_0pNa4)