OGLINDĂ, OGLINJOARĂ, arată-mi relația cu părinții mei! (sau a CINCEA oglindă eseniană)

(imagine preluată de la: http://ethos-nima.blogspot.ro/2017/07/) 

           A cincea oglindă este oglinda pe care ne-o pun în față părinții noștri, încă din copilărie și reprezintă, de multe ori, o lecție destul de dificilă.

Este cunoscut faptul că părintele reprezintă un model pentru copil. Astfel, noi, ca și copii manifestăm, de multe ori, chiar și inconștient, diferite comportamente ale acestora. Modelul părinților nu se reflectă doar în tiparele comportamentale pe care le avem,  ci se poate reflecta și în alegerile pe care le facem, în prejudecățile pe care le avem, în convingerile pe care ni le formăm.

                 De multe ori se întâmplă să ne alegem partenerii, având ca etalon părintele nostru de sex opus. Astfel, dacă avem o admirație foarte mare față de părintele nostru care ar putea duce spre venerație, vom sfârși prin a ne alege un partener care să-i semene mult acestuia. Pe de altă parte, dacă vom avea o relație defectuoasă cu părintele de sex opus, iar el va manifesta diferite comportamente care ne afectează emoțional, mental, chiar și fizic, (de ex. alcoolismul, violența, minciuna, neglijența), atunci vom alege un partener total opus acestuia.   În ambele cazuri, alegerile pe care le facem sunt limitate de ceea ce gândim și simțim vis-a-vis de părinții noștri.

Pentru ca alegerile să fie libere și cu inima deschisă, e bine să conștientizăm ce anume din ce am moștenit de la părinții noștri ne-ar putea provoca blocaje interrelaționale.

De noi depinde dacă vrem să ne continuăm drumul cu aceste tipare defectuoase, doar pentru faptul că acestea sunt singurele modele pe care le-am cunoscut în profunzime (chiar dacă ne afectează relațiile cu cei din jur), ori putem alege să le dizolvăm, eliberându-ne astfel de anumite atașamente care ne împiedică să ne manifestăm așa cum suntem noi cu adevărat.

 Un rol important în procesul de eliberare îl reprezintă acceptarea faptului că părinții noștri au ținut pentru noi o oglindă care ne-a ajutat să creștem și să evoluăm în cunoașterea sinelui nostru adevărat. După acceptare, întotdeauna urmează IERTAREA.  

                 A cincea oglindă eseniană mai subliniază un aspect important, și anume faptul că relația ta cu tatăl arată relația cu Dumnezeu, iar relația ta cu mama arată relația cu Mama divină, cu maica sfântă.  

Vindecă-ți relațiile cu părinții și vei vindeca relațiile cu divinitatea, îmbunătățește-ți relația cu Dumnezeu, iar relațiile cu părinții pământești se vor vindeca automat.

             „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca să-ți fie bine și să trăiești ani mulți pe pământ!”, spune a cincea PORUNCĂ.  Cinstindu-ți părinții, îi iubești, le asculți sfaturile, te porți cuviincios și respectuos,  îi ajuți la nevoie, te rogi pentru ei, îi accepți așa cum sunt, și le mulțumești pentru lecțiile pe care ți le-au oferit în drumul tău prin Viață.

         Amintește-ți că ești COPILUL Universului! Ești fiu al Omului și fiu al Divinității.

Acum, că ai învățat lecția celei de-a cincea oglinzi, mergi mai departe pe calea spre adevărata ta  esență și împlinește-ți destinul personal! E atâta lumină, pace și iubire în ceruri, în adâncuri și pe pământ!

                   
                    (Child of the Universe - https://www.youtube.com/watch?v=dpT3qWnSmFQ)

Oglindă oglinjoară, arată-mi ce mă blochează! (sau a patra Oglindă eseniană)

                                    

(imagine preluată de la: https://elenushu.files.wordpress.com/2011/05/fata-privindu-se-in-oglinda1.jpg)

   A patra oglindă ne ajută să ne recunoaștem formele de DEPENDENȚĂ și de OBSESIE  pe care le avem. Acestea două ne produc diverse blocaje, depărtându-ne de esența nostră și eliminând părți dragi din viețile noastre. Astfel, ne creăm atașamente și credem că depindem de anumite stări, de părerea celor din jur, chiar și de anumite relații, în obsesia noastră, putând rămâne agățați de o persoană toată viața.

Această oglindă, după cum spunea Gregg Braden, este oglinda celei mai mari iubiri pierdute sau a celei mai mari frici, pe care am avut-o la un moment dat și încă o mai avem.

Se spune că de cele mai multe ori se întâmplă ca noi să nu iubim cu adevărat persoana, ci iubim Iubirea. Iubim de dragul de-a iubi.  Nu contează pe cine. Important este să iubim.

  Cât privește marea iubire, lecția pe care oglinda ne-o oferă este faptul că cea mai adâncă iubire este cea față de NOI ÎNȘINE. Cea mai importantă relație dintre toate este cea cu sinele tău și cel mai bun prieten, confident, sfătuitor și vindecător al tău ești chiar TU. Devenind conștient de acest lucru, poți oricând să-i iubești pe ceilalți necondiționat, fără să ai așteptări de la ei, în schimbul dragostei tale.

 Această oglindă ne mai arată și frica cea mai mare pe care am avut-o și care încă ne mai conduce viața. În acele momente în care frica respectivă se activează, ne face  să intrăm într-o stare de REACȚIONAL  (așa cum afirma Lise Bourbeau în cartea „Cele cinci răni care ne împiedică să fim   noi înșine”). În această stare de reacțional nu putem fi NOI înșine, nu suntem centrați, nu putem fi liniștiți și nici fericiți.

            Atașamentele, dependențele, unele tipare comportamentale pe care le avem, credințele limitative, bazate pe frici și procrastinarea (amânarea continuă) ne împiedică să trăim la potențialul nostru maxim.

                 Vei fi învățat lecția OGLINZII atunci când te vei iubi cu adevărat pe tine însuți.

Acceptă-te așa cum ești, cu lumina și  întunericul din  tine. Observă-te, acceptă-te, apoi ridică-te! Ridică-te și mergi mai departe pe Calea Luminii care ți se deschide tot mai mult.

Amintește-ți că Iisus Hristos S-a născut într-o iesle, nu într-un palat. El vine în inimile întristate și murdare de prea multele păcate. Dacă El vine în inima ta cea plină de patimi, tu de ce nu ai accepta întunericul din tine?

Abia după ce te accepți, te ierți pentru toate alegerile pe care le-ai făcut înafara iubirii și fără a ține cont de voia Tatălui, abia atunci înveți să te iubești cu adevărat.

Indiferent de cât de greu îți va fi, nu îți condiționa iubirea! Lasă-L pe Dumnezeu să iubească prin tine căci iubirea omului e limitată, dar cea divină e desăvârșită. Când simți că nu mai poți iubi, cere-I ajutor. El te va sprijini, ca de fiecare dată.

                 Drum lin în IUBIRE, suflete binecuvântat! 

Postez mai jos un clip despre iubirea de sine. Vizionare plăcută! 

  

(Iubirea de Sine - https://www.youtube.com/watch?v=_IVQkCUuihQ)

OGLINDĂ, OGLINJOARĂ, ARATĂ-MI CE AM PIERDUT! ( sau a treia oglindă eseniană)

                     

(sursă imagine: https://sekilaswarna.wordpress.com/category/tak-berkategori/page/2/)

        Cea de-a treia OGLINDĂ reflectă lucrurile pe care le-am pierdut pe parcursul vieții, atunci când am fost puși în fața unor alegeri, ori ne-au fost luate fără voia noastră (furate) și pe care vrem cu disperare să le găsim.

Încă din copilărie și adolescență, pierdem diferite lucruri: puritate, afecțiune, sinceritate, autenticitate, demnitate, respect, siguranță, pierzându-ne astfel, „părți” din suflet pe care le vom căuta apoi în viitoarele relații ca să ne reîntregim.

                 Când am vizionat pentru prima dată filmul lui Gregg Braden despre oglinzile eseniene, mi s-a părut revelatoare explicația ÎNDRĂGOSTIRII prin prisma acestei oglinzi. În sfârșit, întrebările pe care mi le pusesem de atâta vreme privind  diverse aspecte ale iubirii și îndrăgostirii, și-au găsit răspunsurile.

(DESPRE ÎNDRĂGOSTIRE ȘI IUBIRE  am scris câteva gânduri care pot fi accesate aici: http://mariachiriac.blogspot.ro/2016/09/diferenta-dintre-iubire-si-indragostire.html)

       Astfel, după cum spunea G. Braden, se întâmplă să întâlnim persoane străine față de care să simțim o atracție deosebită, să ne dorim să-i fim prin preajmă, fiindu-ne bine alături de acestea.

Mulți cred că este vorba despre dragoste la prima vedere, însă, de multe ori,  lucrurile stau cu totul altfel căci acele persoane țin îndreptată spre tine o oglindă prin care poți vedea la ce a nume ai renunțat cândva, ori ți-a fost luat de către cei cărora le-ai cedat puterea ta personală la un moment dat.

                 ATUNCI când întâlnești o persoană față de care simți o anumită atracție inexplicabilă, privește-o în ochi și întreabă-te: Poate fi ceva ce îmi amintește de copilul meu interior (naivitate, sinceritate, optimism...)?

Ce văd eu în această ființă și îmi trezește un sentiment de familiaritate poate cumva să îmi arate ceva ce am pierdut cândva, ori mi-a fost luat?

          OGLINDA îți va spune adevărul iar tu, privitorule vei învăța să îți asculți propriile gânduri, emoții, sentimente, deschizându-ți inima către Iubirea autentică.

E drept că lucrurile nu se produc peste noapte căci pentru a te VEDEA cu adevărat e nevoie de  Timp...

         Și pentru că fiecare dintre noi are propria cale interioară,  „fiecare cu timpul lui”, așa cum spune autoarea în clipul pe care îl postez mai jos.

Vizionare plăcută cu ochii inimii! 

(Timp. Fiecare cu timpul lui... - https://www.youtube.com/watch?v=oin_RF247es)

PRIVEȘTE-ȚI BÂRNA DIN OCHIUL TĂU, NU PAIUL DIN OCHIUL APROAPELUI TĂU! (sau a doua Oglindă Eseniană)

           

(sursă imagine: http://www.energiaconstiintei.ro/2016/06/oglinzile+eseniene+ale+sufletului/)

              Această oglindă ne arată, la nivel subtil, reflexia propriilor noastre percepții și judecăți privind comportamentul celor din jur. Ea ne indică ceea ce judecăm noi în mintea noastră, datorită  fricii de a nu repeta ceva din trecut. Astfel, fricile de: RESPINGERE, ABANDON, UMILIRE, TRĂDARE, NEDREPTATE (Lise Bourbeau) ne produc traume care ne fac să-i  judecăm pe ceilalți, după propriile noastre criterii, împiedicându-ne să ne manifestăm compasiunea și blândețea.

Cu cât avem în noi acea traumă, cu atât mai mult vom judeca și osândi pe ceilalți.

PRIVEȘTE-I PE CEILALȚI PRIN OCHII IUBIRII ȘI AI COMPASIUNII! Învață să-L vezi pe Hristos în fiecare om, chiar dacă de multe ori Îl vezi întristat și răstignit pe crucea păcatelor noastre. Decât să îi judeci, mai bine întinde-le o mână de ajutor, roagă-te pentru ei și amintește-ți de  HRISTOS când era pe cruce și l-a mântuit pe tâlhar. Dacă oamenii îl considerau pe acela un hoț, un păcătos, demn de osândă, Fiul Domnului l-a văzut vrednic de mântuire și l-a luat în Împărăția Cerurilor. Astfel, atunci când ne vin în minte gânduri de judecată a aproapelui nostru, să ne amintim că, pentru a ne smeri, de multe ori Dumnezeu ne lasă să le vedem doar păcatele acestora, dar pocăința și lacrimile îndurerate pe care ei le varsă pentru faptele lor nu le vom vedea niciodată, căci ele rămân în taina inimii fiecăruia.

                 Pentru cei interesați de „Cele CINCI RĂNI  care ne împiedică să fim noi înșine” (autor Lise Bourbeau), cartea în format PDF poate fi citită  sau descărcată AICI: 

http://www.golivu.com/upload/useri/12/Celecinciranicareneimpiedicasafimnoiinsine.pdf

            Mai jos, postez un filmuleț ortodox în care este redată o pildă grăitoare despre judecarea aproapelui.

Vizionare plăcută! 

                    
             (Ochelarii fermecati - film ortodox. - https://www.youtube.com/watch?time_continue=55&v=gjSn3I4YGok)

CE VEZI ÎN MINE ESTE ȘI ÎN TINE! EU DOAR TE OGLINDESC. (sau Prima oglindă eseniană)

(imagine preluată de la: http://sanfordhousegr.com/screening-assessment-addiction-treatment/)

                                                         PRIMA OGLINDĂ ESENIANĂ

                 Această oglindă reflectă gândurile, emoțiile sau stările noastre interioare care ne guvernează viața sau ceea ce radiem noi din adâncul ființei într-un anumit moment al existenței noastre. Ne arată cine suntem noi cu adevărat Acum, în ACEST moment. 

Astflel, dacă manifestăm bucurie, vedem în jur doar bucurie, dacă suntem triști, stresați, ori neîncrezători, exact asta vedem în ceilalți din jurul nostru.  Pe de altă parte, această oglindă ne poate arăta și rănile pe care le purtăm în adâncul inimii, dar pe care, poate nu le-am putea conștientiza, dacă nu ar fi oglindite cu ajutorul altei persoane. Dealtfel, uneori se întâmplă să ne „irite” anumiți oameni, chiar dacă i-am văzut pentru prima dată. Cuvintele, gesturile, comportamentele, poate chiar și fizionomia, timbrul vocal, tonalitatea, ne pot provoca o reacție de respingere față de acea persoană. E bine de știut faptul că ceea ce nu ne place la sau ceea ce respingem la celălalt, reprezintă, de fapt, o problemă nerezolvată în noi înșine.

Astfel, dacă simțim că ceilalți au o atitudine ostilă față de noi, ne-am putea întreba:

Ce anume vrea să îmi arate acest lucru? Eu sunt prietenos ori sunt ostil, am încredere în ceilalți, ori sunt neîncrezător?

Uită-te în oglindă și te vei vedea cu adevărat pe TINE! 

          În continuare, redau, pe scurt, conținutul unei povestioare pe care am citit-o cândva pe un site de povești cu tâlc și care mi s-a părut foarte potrivită pentru înțelegerea modului cum funcționează prima OGLINDĂ:

            Un cuplu proaspăt cărăstorit s-a mutat într-un cartier liniștit.

În prima dimineață, în timp ce tinerii își savurau cafeaua, soția a privit pe fereastră și a observat o vecină care își întindea cearceafurile la balcon.

- Femeia asta nu știe să spele! CE CEARCEAFURI MURDARE ARE!!! Cred că are nevoie de un săpun nou sau, poate, ar trebui să o învăț cum să spele corect.

Soțul ei a privit-o și a rămas tăcut.

Astfel, la fiecare două sau trei zile, femeia repeta observațiile în timp ce vecina își întindea cearceafurile.

După o lună, femeia a rămas surprinsă când, într-o dimineață a observat că cearceafurile vecinei erau mult mai curate și i-a spus soțului:

-Privește! Vecina noastră a învățat să spele rufele.

Iar soțul i-a răspuns:

-Nu, draga mea! Azi dimineață m-am trezit mai devreme și am spălat GEAMURILE casei noastre.

       Mai jos am postat un video al emisiunii „Câte în lună și-n stele”, în care doamna dr. Edith Kadar explică într-o manieră foarte frumoasă și accesibilă, oglinzile eseniene și modul în care acestea ne 

conturează relațiile noastre cu cei din jur.

(OGLINZILE ESENIENE, OGLINZILE RELAȚIILOR - „Câte-n Lună și-n stele” - em... - https://www.youtube.com/watch?v=2DTJhnrr9RQ)

OGLINDĂ, OGLINJOARĂ, ARATĂ-MI CINE SUNT EU CU ADEVĂRAT!

    Oglinzile eseniene

 ( ale introspeției, ale cercetării de sine)

                  

                     (imagine preluată de la: https://www.michaelsanders.co/blog/2016/2/1/mirrors)

                 Esenienii susțineau că întreaga noastră viață reprezintă o succesiune de lecții pe care le parcurgem pas cu pas în drumul nostru către AUTO-CUNOAȘTERE. Fiecare lecție este, e fapt, o oglindă prin care ne putem vedea așa cum suntem noi cu adevărat. Tot esenienii, prin teoria celor șapte oglinzi, afirmau că profesorii care ne sprijină în drumul cunoașterii sunt ceilalți oameni care vin la un moment dat în viețile noastre.

Cunoaște-te pe tine însuți! Dar pentru a te cunoaște e nevoie să te privești, să te vezi și să te observi așa cum ești tu cu adevărat.

Astfel, potrivit poporului esenian, cele șapte LEGI ALE OGLINDIRII sunt următoarele:

1.      Oglinda a ceea ce suntem în acest moment

2.      Oglinda a ceea ce judecăm în acest moment

3.      Oglinda a ceea ce am pierdut, oferit, cedat, la un moment dat

4.      Oglinda celei mai adânci iubiri (sau frici), neterminate (care este și astăzi)

5.      Oglinda care îl reflectă pe tatăl tău (pe mama ta)

6.      Oglinda care reflectă cele mai mari provocări, frici,

7.      Oglinda care reflectă percepțiile noastre

         Tu, SUFLET drag și OM al Lui Dumnezeu, nu ești ceea ce văd ceilalți la tine, nu ești ceea ce cred alții despre tine, tu ești TU, ești FIINȚA cea dincolo de emoții, dincolo de gânduri, dincolo de oglinzi sau măști. Ești INIMA lumii, ești CONȘTIINȚA pură a divinității, întrupată aici, pe pământ.

                    Suflete drag, tu știi cine ești cu adevărat? Privește în oglindă și spune așa:

Oglindă, oglinjoară, arată-mi cine sunt EU cu adevărat!

                     Iar OGLINDA îți va arăta negreșit ADEVĂRUL.

              Ființă minunată care citești aceste rânduri, îți doresc să VEZI clar și să FII un adevărat Maestru al Vieții trăite în adevăr, în iubire, în pace, în lumină și înțelepciune.

            Iar vouă, tuturor celor care ați trecut prin viața mea chiar și pentru perioade foarte scurte de timp, VĂ MULȚUMESC! Vă mulțumesc pentru oglinzile pe care le-ați ținut îndreptate spre mine! Doar așa m-am putut vedea cu adevărat și am am înțeles unde am greșit când m-am depărtat de ADEVĂRUL inimii mele.

Vă iubesc, suflete dragi care mi-ați binecuvântat sufletul cu cele mai alese daruri!

               Mai jos postez un film în care Gregg Braden explică LEGILE OGLINDIRII, detaliind modul în care funcționează fiecare oglindă:

                      VIZIONARE PLĂCUTĂ!

(Cele 7 oglinzi Eseniene - Gregg Braden - https://www.youtube.com/watch?v=QKCDY93APWs)

CÂNTECUL ELIBERĂRII

(imagine preluată de pe internet) 

M-am născut pe Strada Libertății, fluturând stindardul eliberării din visul omenirii.

În copilărie, am locuit în scara bucuriei, la ultimul etaj,

într-o mansardă cu vederea spre SUD.

Deschideam larg ferestrele, uitându-mă în depărtări.

Cu un ochi priveam cerul iar cu celălalt pământul.

Atât de mult am privit, până când am învățat să văd!

Să-mi văd Tatăl, soarele, luna, stelele, vântul, norii, ploile, ninsorile...

Vedeam trecătorii care mergeau atât de grăbiți  prin viață,

fără să observe minunile din jur.

Istoviți de prea multe griji, ei rătăceau căzuți în uitare...

Cu timpul, m-am pierdut în visul lor

și pentru că am uitat să privesc  Cerul,  ploaia m-a răpit,

ducându-mă  pe meleaguri depărtate, străine minții omenești.

M-a lăsat  pe Strada Principală, undeva  la marginea Universului

și am rămas acolo până când am învățat să pășesc desculță prin Viață.

Nefericitul meu suflet  ce căuta Drumul Crucii

a  început să plângă și să strige din ce în ce mai tare:

„ELIBERARE! ELIBERARE! ELIBERAREEE!!!...

Eliberează-mă din închisoarea minții, Doamne!!!

Am mers  prin ploaie, prin noroi, prin ceață, am trecut prin apă și prin foc,

Inima, cea  care niciodată nu a bătut în pieptul meu și nu a suferit pentru rănile mele,

ci a plâns pentru sufletele căzute în deznădejdea uitării,

Inima, cea care aparținea întregii omeniri,  s-a răstignit pe lemnul durerii.

Mintea a primit coroana de spini a gândurilor întunecate de prea multele griji, frici și întristări.

Când mi s-a făcut dor de albastru, am privit din nou Cerul

am auzit Glasul Adevărului și am învățat să ascult

M-am supus voinței divine,  apoi mi-am amintit că mă născusem,

că locuisem cândva și trăisem și visasem și iubisem pe o stradă minunată.

Când am renunțat să mai strig după libertate,

când am cerut să port jugul lui Hristos,

prin  noroiul Inimii s-a ridicat o neprihănită floare de lotus...

Abia atunci am învățat să iubesc și să fiu liberă.

Abia atunci am început să cânt Viața...așa cum este EA

pe Strada Libertății... un loc minunat unde m-am născut, am crescut

și am învățat că doar în iubire poți fi liber cu adevărat...

                                                                                                                    (12.10.2017)

( Yakuro - Freedom Of The Life - https://www.youtube.com/watch?v=z4ErJR3YAlM)