(imagine preluată de la: http://www.istoriafilmului.ro/articol/187/istoria-filmului-grec-partea-1)
„Pricepeam că Zorbas ăsta era omul pe care-l căutam fără nădejde de-atâta amar de ani; o inimă vie, un suflet mare, neșlefuit, care avea buricul legat de maica lui, Pământul. Ce însemna artă, dragoste de frumos, puritate, patimă – muncitorul ăsta mi le lămurise cu cele mai simple vorbe.”
(„Zorba Grecul” - Nikos Kazantzakis)
Atunci când trăim în MINTE, căutăm în permanență răspunsuri, suntem prea mentali, luăm hotărâri bazându-ne doar pe intelect, devenim rigizi, prea serioși, uităm să ne bucurăm de viață.
Când trăim doar în INIMĂ, fără a ține cont de minte, se întâmplă să facem multe „prostii”, să luăm hotărâri pripite, fără un fundament solid, pentru ca apoi să plătim cu vârf și îndesat alegerile făcute.
Cu toate astea, există ACEL moment în viața fiecăruia dintre noi când INIMA face pace cu MINTEA. Ele se întâlnesc, învață să comunice cu adevărat, se hotărăsc să colaboreze și astfel începe DANSUL. Acest dans al INIMII CU MINTEA reprezintă un moment frumos, captivant, înălțător, care ne poartă spre o viață trăită într-un mod conștient și echilibrat.
De aici încolo începe o etapă minunată în care nici inima nu mai poate uita de existența minții și nici mintea, la rândul său, nu poate ignora măreția inimii.
(imagine preluată de la: https://www.mememaker.net/meme/iubeste-ma-inca-o-data-stii-ca-ma-prind-mai-greu-o-blonda-care-te-adora/)
De când mă știu,
am avut probleme cu înțelegerea unor lucruri subtile.
Atunci când eram
copil, înțelegeam greu ce îmi spunea mama să fac. Astfel, până ,,executam” eu
sarcinile, ea își pierdea răbdarea și spunea: „Lasă, că fac eu!!!!”
Pe bună dreptate
alegea să facă ea anumite lucruri pentru că s-a întâmplat de multe ori să
produc adevărate dezastre în casă.
În adolescență
mă prindeam greu atunci când unui băiat îi plăcea de mine.
Astfel că după multe încercări
eșuate, acesta se reprofila asupra altei fete, mult mai dispuse pentru a avea o
relație și mult mai împământată, mai ancorată în realitate decât mine. Până îmi
dădeam eu seama, deja alta mult mai rapidă acționa cu măiestrie, obținând ce își dorea.
Pentru mine nu era nicio problemă,
căci mă ghidam după principiul: „Ce-i al meu e pus deoparte!” și, oricum,
altele erau căutările mele...
Cu timpul mi-am
dat seama că mintea mea chiar avea o problemă de înțelegere și că, pe undeva,
chiar exista un blocaj care nu-mi permitea să înțeleg rapid anumite lucruri.
De exemplu, unele bancuri îmi provocau
mari dureri de cap fiindcă nu le puteam înțelege.
Pentru că nu puteam să râd atunci
când unii spuneau diverse glume, uite așa, am primit eticheta de „grețoasă”. J
Doar prietenii apropiați știau că
mă prind greu la unele bancuri, fapt pentru care îmi explicau de multe ori ca
să le pot pricepe și eu. Desigur că se mai întâmpla să mai aud: „Gata! Doaaamne!
Nu știu cum să-ți mai explic!” Apoi urma acea privire stupefiată care încerca
să mă pătrundă și care părea că se întreabă: „Oare ce-o fi în mintea fetei
ăsteia???” Nici asta nu mă deranja prea tare pentru că mă consolam repede cu
ideea potrivit căreia nu trebuie să le știm chiar pe toate.
Un lucru bun pe
care mintea l-a făcut pentru mine era că nu putea înțelege repede jignirile
„subtile”. Simțeam înțepăturile răutăcioase, atacurile, dar nu le pricepeam întotdeauna
mesajul. Din nou, mintea mea nu putea decodifica acel limbaj.
Desigur că după câteva zile (uneori chiar
mai mult, muuult mai mult!!!) îmi dădeam și eu seama, dar era prea târziu ca să
mă enervez, ori să mă supăr în vreun fel. Așa că le luam ca atare și mergeam
mai departe.
***
Acum câteva
zile, am auzit o discuție între doi parteneri de cuplu:
El: Ce vrei să fac eu?
Ea: Ce să faci??? Doamne! Ești
culmea! Ce să faci? Auzi la el! Ai putea începe prin a nu mai fi atât de
nesimțit! Să fii sincer, să fii atent cu nevoile mele, să mă respecți...
Ascultându-i pe
cei doi m-am întrebat: Oare dacă cel iubit mi-ar pune o astfel de întrebare, ce
i-aș răspunde?
Apoi m-am amuzat gândindu-mă că
singurul lucru pe care i l-aș putea spune ar fi:
-IUBEȘTE-MĂ ÎNCĂ O DATĂ, DRAGUL
MEU! ȘTII DOAR CĂ EU MĂ PRIND MAI GREU...
(Amami ancora una volta! (subtitrare romana) - https://www.youtube.com/watch?v=ukbIk1HSoT4&spfreload=10)
(imagine preluată de la: https://isabelleart.files.wordpress.com/2010/07/dscn6264.jpg)
Oamenii sunt asemeni notelor muzicale. Indiferent de tonalitate, fiecare are locul său pe portativ, fiecare notă este valoroasă în felul său.
Muzica se crează cu toate notele, fie joase, fie înalte. Totul ține de rezonanță și de armonizare.
Când înțelegem că iubirea e liantul care ne ține uniți și ne ajută să atragem în viețile noastre acele note care rezonează cu noi, atunci muzica pe care o creăm are puteri vindecătoare.
Iubirea conștientă se construiește încet, cu răbdare, cărămidă cu cărămidă, prin deschiderea inimii, comunicare autentică, atenție permanentă și concentrare asupra sinelui, precum și atenție față de partener, învățând pașii care sunt necesari pentru realizarea unui dans armonios.
În fiecare clipă avem posibilitatea să adăugăm câte o treaptă la scara pe care putem urca ÎMPREUNĂ spre RAI sau putem coborî în abisul iadului.
Putem construi închisori sau putem clădi castele magice unde iubirea e stăpâna inimilor noastre. Putem compune o melodie dizarmonică, alăturându-ne unor „note” care nu se potrivesc tonalității noastre, contribuind astfel la crearea haosului și suferinței, sau putem crea o melodie armonioasă, vindecătoare, eliberatoare, care se înalță spre cer asemeni unei jertfe dăruite cu drag Tatălui nostru ceresc. În final, indiferent dacă este conștientă sau nu, alegerea aparține fiecăruia dintre noi! Tu ce alegi?
Postez mai jos un filmuleț animat care surprinde diferite aspecte importante privind iubirea.
Iubită iasomie, îți mulțumesc pentru că ești aici, chiar în fața casei mele și îmi îmbrățișezi visurile ce se înalță unul câte unul spre văzduhul senin al unei veri minunate!
Îți mulțumesc pentru toate diminețile de primăvară când eram, poate, prea grăbită să observ farmecul zâmbetului tău. Îți mulțumesc și pentru că așteptai tăcută să mă întorc acasă, întâmpinându-mă cu drag, chiar dacă, de cele mai multe ori, eram cu gândurile atât de departe, încât abia te priveam fugitiv, apoi îmi concentram atenția către alte lucruri pe care atunci, la acea vreme, le credeam a fi mai importante. Iartă-mi ignoranța! Ce bine ar fi fost să fi deschis ochii cu adevărat și să-mi fi dat seama de binecuvântările pe care mi le dăruiai fără să-mi ceri nimic în schimb!
Mulțumesc, iubită iasomie! Îți mulțumesc pentru că, deși niciodată nu ți-am arătat recunoștința și prețuirea, tu ai continuat să înflorești, să-mi oferi parfumul tău, să îmi bucuri privirea cu florile tale delicate. Atâtea primăveri ai înflorit, iubită iasomie, iar eu nu am știut să mă bucur cu adevărat de darurile ce mi le-ai oferit cu drag!
Te privesc, iubită floare aleasă, te mângâi cu drag, iar inima îmi tresaltă de bucurie! Îmi vine să strig cât pot de tare: ACUM VĂĂĂD! Văd clar! E atâta iubire în jur! Atâta lumină!
***
Suflete frumos, iubește fără limite! Dăruiește fără să aștepți ceva în schimb!
Iubește cât de mult poți, căci doar o inimă care iubește cu adevărat nu se teme de timp! Iubește, chiar dacă uneori se întâmplă să te doară! Iubirea nu doare, însă așteptările noastre neîmplinite dor și provoacă răni.
Înflorește, inimă frumoasă ce ești! Împrăștie-ți parfumul iubirii care nu are hotare. Nu oferi celor din viața ta parfumul suferinței, al durerii, ori al însingurării! Alege să iubești, să visezi, să crezi, să fii fericit și împăcat cu tine însuți! Alege să fii liber! Oferă-le tuturor parfumul dulce al Iubirii, Compasiunii, Prieteniei, Adevărului, Dreptății!
Chiar dacă IUBIREA ta nu va fi observată mereu de cei din jurul tău, ea va face minuni, ajutându-i să se trezească din somnul uitării care îi ține captivi într-un vis colectiv, departe de Adevăr. Iubirea ta îi va ajuta să-și amintească de adevărata lor cale și să înțeleagă că viața nu te grăbește nicăieri. Ea doar îți cere să fii PREZENT, să te bucuri de călătoria ta, având mintea luminată și inima deschisă pentru a primi minunatele lecții ale iubirii.
Suflete drag, FII Iubire! Fii Iasomie! Când vine vremea ca florile să se scuture, vei simți că nu vei fi înflorit în zadar...
Postez mai jos un cântec frumos despre iubirile strânse într-un buchet al VIEȚII, menite să ne călăuzească pas cu pas, în drumul nostru spre LUMINĂ.Important este să le vedem cu adevărat așa cum sunt ele și să le înțelegem lecțiile.
(imagine preluată de la: http://www.romaniatv.net/media_288128_telescopul-hubble-aniverseaza-25-de-ani-in-spatiu--cele-mai-frumoase-imagini-ale-universului_215847.html#media)
Există suflete înlănțuite de realitatea dureroasă care le taie aripile, zdrobindu-le zborul spre absolut. Singura lor alinare este visul, așa că, atunci când noaptea vine, acestea visează Luna, stelele și întreg Universul. În adâncul nopții, ele sunt libere să zboare prin galaxie.
După un timp, acestea se complac în starea de visare, iar cea mai mare durere a lor este atunci când visul lor este întrerupt de trezirea la realitate - acea realitate apăsătoare și greu de trăit...
Există suflete care adoră să privească stelele, dar, vaaai!!! Acestea par a fi atât de departe, mult prea departe și imposibil de atins, de mângâiat și, uneori, chiar și greu de iubit! Și, totuși, stelele au nevoie și ele de iubire pentru că și ele se întristează, plâng, zâmbesc, se bucură, asemeni nouă, oamenilor. Și acestea trăiesc și simt, la rândul lor, suferința, depărtarea, separarea, întunericul, tăcerea...
Există suflete care ȘTIU că sunt UNA cu stelele. Acestea aleg să dăruiască lumina pe care SOARELE, cu o iubire nemărginită, o împarte tuturor. Adevăratele stele nu se tem de întuneric pentru că ele știu că în cele mai întunecate nopți pot străluci mai tare. Totuși, indiferent de cât de puternică este lumina lor, acestea păstrează vie și neîntinată amintirea primordială a soarelui sacru care le călăuzește inimile de-o eternitate.
Mă întreb: Oare cât spațiu poate fi între două stele ce se iubesc din adâncul ființei lor, când au aceeași esență, când vibrează una în prezența celeilalte? Oare nu cumva atunci când două stele se iubesc necondiționat, dragostea lor trece dincolo de timp și de spațiu?
Iar tu, suflete minunat care ai apărut în calea mea, să știi că te iubesc! Nu te iubesc pentru că îmi luminezi viața, nici pentru că aș dori să îmi oferi ceva anume sau pentru că te manifești într-un fel plăcut mie. Eu te iubesc pentru că EȘTI, iar asta e tot ce contează! Restul e poveste...o minunată poveste despre suflete frumoase și stele care ard pentru a dărui iubire și pace în inimile celor care le privesc în tăcerea nopții.
(Yakuro - Through The Galaxy - https://www.youtube.com/watch?v=dzucCMmhzjQ)
