Iubește-mă încă o dată, dragul meu! Știi doar că eu mă prind mai greu...

(imagine preluată de la: https://www.mememaker.net/meme/iubeste-ma-inca-o-data-stii-ca-ma-prind-mai-greu-o-blonda-care-te-adora/) 

De când mă știu, am avut probleme cu înțelegerea unor lucruri subtile.

Atunci când eram copil, înțelegeam greu ce îmi spunea mama să fac. Astfel, până ,,executam” eu sarcinile, ea își pierdea răbdarea și spunea: „Lasă, că fac eu!!!!”

Pe bună dreptate alegea să facă ea anumite lucruri pentru că s-a întâmplat de multe ori să produc adevărate dezastre în casă.

În adolescență mă prindeam greu atunci când unui băiat îi plăcea de mine.

Astfel că după multe încercări eșuate, acesta se reprofila asupra altei fete, mult mai dispuse pentru a avea o relație și mult mai împământată, mai ancorată în realitate decât mine. Până îmi dădeam eu seama, deja alta mult mai rapidă acționa cu măiestrie, obținând ce își dorea.

Pentru mine nu era nicio problemă, căci mă ghidam după principiul: „Ce-i al meu e pus deoparte!” și, oricum, altele erau căutările mele...

Cu timpul mi-am dat seama că mintea mea chiar avea o problemă de înțelegere și că, pe undeva, chiar exista un blocaj care nu-mi permitea să înțeleg rapid anumite lucruri.

De exemplu, unele bancuri îmi provocau mari dureri de cap fiindcă nu le puteam înțelege.

Pentru că nu puteam să râd atunci când unii spuneau diverse glume, uite așa, am primit eticheta de „grețoasă”.  J

Doar prietenii apropiați știau că mă prind greu la unele bancuri, fapt pentru care îmi explicau de multe ori ca să le pot pricepe și eu. Desigur că se mai întâmpla să mai aud: „Gata! Doaaamne! Nu știu cum să-ți mai explic!” Apoi urma acea privire stupefiată care încerca să mă pătrundă și care părea că se întreabă: „Oare ce-o fi în mintea fetei ăsteia???” Nici asta nu mă deranja prea tare pentru că mă consolam repede cu ideea potrivit căreia nu trebuie să le știm chiar pe toate.

Un lucru bun pe care mintea l-a făcut pentru mine era că nu putea înțelege repede jignirile „subtile”. Simțeam înțepăturile răutăcioase, atacurile, dar nu le pricepeam întotdeauna mesajul. Din nou, mintea mea nu putea decodifica acel limbaj.

Desigur că după câteva zile (uneori chiar mai mult, muuult mai mult!!!) îmi dădeam și eu seama, dar era prea târziu ca să mă enervez, ori să mă supăr în vreun fel. Așa că le luam ca atare și mergeam mai departe.

                                                 ***

Acum câteva zile, am auzit o discuție între doi parteneri de cuplu:

El: Ce vrei să fac eu?

Ea: Ce să faci??? Doamne! Ești culmea! Ce să faci? Auzi la el! Ai putea începe prin a nu mai fi atât de nesimțit! Să fii sincer, să fii atent cu nevoile mele, să mă respecți...

Ascultându-i pe cei doi m-am întrebat: Oare dacă cel iubit mi-ar pune o astfel de întrebare, ce i-aș răspunde?

Apoi m-am amuzat gândindu-mă că singurul lucru pe care i l-aș putea spune ar fi:

-IUBEȘTE-MĂ ÎNCĂ O DATĂ, DRAGUL MEU! ȘTII DOAR CĂ EU MĂ PRIND MAI GREU...  

(Amami ancora una volta! (subtitrare romana) - https://www.youtube.com/watch?v=ukbIk1HSoT4&spfreload=10)