( imagine preluată de la: http://crestintotal.ro/2013/08/22/misiunea-crestina-hristic-la-ploiesti/)
Dragi miniștri care vă tot perindați prin
Ministerele Guvernului țării noastre, aș avea rugămintea ca atunci când vă mai
trece prin cap să mai propuneți vreo lege nouă doar de dragul de a schimba
ceva, ați putea face următorul lucru foarte util tuturor: SCHIMBAȚI-VĂ ÎNTRE
VOI!!! oricum sunt ministere de ajuns și rămâneți tot în sistem.
La grădiniță,
unele dintre activitățile cu preșcolarii sunt cele liber-alese, realizate pe
centre de interes. Copiii au
posibilitatea de a alege unul din
centrele respective, sau chiar la mai multe, dacă timpul le permite. Pentru a
se evita învălmășeala și dezorganizarea, de multe ori, educatoarele stabilesc
un anumit semnal pe care îl vor spune copiilor pentru a se muta la centrul
dorit. Mesajul pe care majoritatea dintre noi îl folosește, este următorul: „1,2,3,
MUTĂ-TE UNDE VREI!”
Deci, dragi guvernanți, s-a dat
startul: „1,2,3,...!
Decât să
produceți haos în țară, mai bine, când vă plictisiți, alegeți-vă alt sector de interes.
Deși n-am mai
făcut politologie din timpul facultății, iar lucrurile prin sfera politicului
s-au tot schimbat de atunci ( mai bine zis personajele), mi-aș permite să vă
sugerez câteva idei care mi-au venit în minte. Cine știe? Poate v-or inspira
cumva...
1.
La
învățământ ar putea veni Ministrul Agriculturii și Dezvoltării
Rurale.
De
ce?
Pentru că un bun
agricultor știe că pentru a se dezvolta, o sămânță are nevoie de un sol fertil,
de condiții naturale prielnice și de îngrijire permanentă din partea celui care
o plantează.
Totodată,
sistemul educațional din România are nevoie de licee de profil foarte bine
organizate, cu posibilitatea de a se face practică multă, cât de multă se
poate. Are nevoie de DASCĂLI care educă mintea, inima și sufletele copiilor și
nu de CADRE DIDACTICE care fac doar INSTRUCȚIE și atât. Are nevoie de un sol fertil
care să asigure preșcolarului/elevului condițiile pentru a pune în practică
cele învățate (Aud și uit, văd și țin minte, fac și înțeleg”- proverb chinezesc). Are nevoie
de un mediu educațional care să-l învețe:
-
SĂ ȘTIE,
nu doar SĂ CUNOASCĂ
-
SĂ FACĂ și
nu doar SĂ ASCULTE
-
SĂ FIE
și nu doar SĂ-ȘI DOREASCĂ
-
SĂ
CONVIEȚUIASCĂ cu ceilalți în armonie și nu în teamă, frustrare, invidie,
învățând în fiecare zi cum să devină Oameni printre Oameni.
Iar pentru ca toate acestea să fie
posibile e nevoie de iubire, de respect, de recunoștință față de ce ne-au lăsat
strămoșii noștri ca moștenire: limba românească cea dulce și frumoasă,
credința, meșteșugul mâinilor, iscusința, înțelepciunea și curajul. Zestrea pe
care o avem trebuie îngrijită cu atenție și transmisă mai departe, cu
responsabilitate, tinerelor generații care se vor „clădi” cu succes pe temelia
noastră așa cum și noi, la rândul nostru, am avut o fundație solidă de la
strămoșii noștri.
2.
La
sănătate ar putea veni cu succes Ministrul Culturii și Cultelor.
Domnia
sa ar putea să propună o lege prin care doctorii care se cred a fi mai presus
decât Dumnezeu, îndopând populația cu pastile, să nu mai trateze doar efectele
bolii, ci să ajute pacientul să conștientizeze că boala trupului se produce
întotdeauna de la boala minții sau a sufletului. Astfel, vor fi tot mai puțini bolnavi și tot mai
multe suflete vindecate cu adevărat.
3.
La
JUSTIȚIE s-ar potrivi Ministrul Sănătății care poate oferi prim-ajutor noilor colegi
anchetați pentru fraudă. Iar dacă se îmbolnăvesc pe capete, ar putea fi de vină
și gripa porcină. Un vaccin ar fi ideal, de ce nu? Doamne ferește să rămânem
fără personalități competente chiar la justiție! Cine le-ar putea înlocui,
ținând cont de faptul că tinerele generații nu vor afla decât de pe google
despre limba latină ale cărei cuvinte sunt folosite în multe expresii juridice.
Nu ne rămâne de făcut decât să dăm verdictul în unanimitate, pentru cei care
sunt acuzați de fraudă: sărmanii, au suferit de sindromul LONGA MANUS. Iar asta
îmi aduce aminte de vorba unei prietene dragi: „Ce-ai vrea, dragă, să umble în
borcanul cu miere și să nu guste?”
4.
La
Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor
s-ar potrivi ca o mănușă ministrul APĂRĂRII
NAȚIONALE. Domnia sa ar proteja, chiar și cu prețul propriei vieți, natura
de inamicii săi care atacă mișelește, strivind definitiv șansa copiilor noștri
de a trăi într-un mediu sănătos.
5.
La
Ministerul Finanțelor Publice ar
putea veni ministrul Muncii, Familiei,
Protecției Sociale și a Persoanelor Vârsnice, care, cu siguranță, și-ar
instrui bine funcționarii să nu mai fie apatici, scârbiți și enervați pe viață,
vărsându-și veninul pe sărmanul cetățan român, purtat de la un ghișeu la altul
pentru a-și plăti contribuția. Mai întorc și ochii peste cap, atunci când se
consideră asaltați de „întrebări întrebătoare”, la care, de multe ori, răspund
tot printr-o întrebare, trimițând cetățeanul la alt ghișeu sau chiar „la
plimbare”, când are o zi mai proastă.
Iar
pentru că există prea mult stres la guvernare, domnul ministru ar putea da o
lege pentru toți colegii dumnealui să stea liniștiți în concediu de maternitate
prelungit până la pensie. Pensie pe care le-o dorim să fie cât salariul minim
pe economie, ca să fie „fericiți” și la adânci bătrâneți.
6.
La Ministerul
Apărării Naționale ar putea veni domnul ministru al Educației Naționale și Cercetării Științifice.
Domnia sa ar
putea crea un nou sistem de apărare împotriva inculturii, ignoranței,
indecenței din televiziuni și din presă și a inadaptării mascate de un „intelectualism
fardat”. De ce???
Pentru că se
vorbește mult, se folosesc cuvinte pompoase care nu au nimic de-a face cu
realitatea dureroasă, se fac poze cu zâmbete false care ascund multă nepăsare
față de semeni, se înjură mult partidele între ele, luptând „cu vitejie” pentru
cucerirea puterii politice și nu pentru bunăstarea poporului român pentru care
se face PUȚIN...mult prea puțin.
Lista ar putea continua, însă ce e
prea mult strică și nu dă frâu liber imaginației celorlalți.
Important este
ca domnii de la cârma țării să-și amintească de faptul că sunt fii ai României
și că dincolo de chipuri care zâmbesc să dea bine în poză, dincolo de două
mâini care se strâng în semn de înțelegere, sunt doi oameni care ar trebui să
fie OAMENI.
Mai jos e un mesaj dedicat domnului
ministru al educației, prin care îmi spun deschis părerea despre proiectul de lege
propus în educație. Îmi permit să îmi
exprim opinia pentru că atunci când votăm, ni se spune: „VOTUL TĂU CONTEAZĂ!”,
însă atunci când avem o plângere, ori ne sunt încălcate anumite drepturi
fundamentale, ne este dat să auzim: „Ce poți face tu? Ești unul singur. Noi
suntem PUTEREA.”
Ei bine, nu
suntem singuri. Niciodată nu suntem singuri. Vocea poporului contează. Acum,
mai mult ca niciodată! E timpul să dăm startul schimbării: 1,2,3...
Pentru Domnul Ministru
al Educației,
„FIECARE, dar FIECARE mINISTRU nou-venit
pe scaunul conducerii ( oare ce-o fi conducând???) vine cu câte o schimbare
genială.
Oare o fi
întrebând pe cineva când ia hotărâri de acest gen? Consilierii domniei
sale???Consider că există consilieri bine pregătiți și care au habar ce se
întâmplă ÎN REALITATE în țară.
Doamne
ajută-ne!!!
Eu master
nu fac și nici cursuri nu fac... doar de dragul unei diplome, unei hârtii fără
valoare MORALĂ
Eu, însă,
mă adaptez în fiecare zi și VREAU din tot sufletul să acționez într-un mod conștient pentru
micuțele suflete față de care sunt responsabilă, prin exemplul pe care îl ofer
acestora. ( Uneori mai bun, alteori mai puțin bun, de ce să nu recunosc? Doar
sunt om, la urma urmei...)
Eu, dragă domnule ministru, eu sunt o simplă
educatoare care nu intenționează să facă master pentru a fi mai bine plătită,
iar fotografiile pe care mi le fac micuții mei „învățăcei” ar putea câștiga, în
cel mai fericit caz, premiul pentru CEA MAI HAIOASĂ POZĂ fiindcă aproape de
fiecare dată apar fără cap J deși
micii fotografi spun că e poza perfectă. Or fi știind ei ceva. Și de multe ori
știu mult mai multe decât noi.
Cu toate astea, se vor găsi mulți din sistem care
să se conformeze noilor reglementări IMPUSE și nu LIBER-ALESE ... Vorba aia,
numai uniți nu suntem, din păcate. L Cât
despre concursurile AVIZATE de MINISTER, felicit comisia care aprobă
concursurile în CAEN pentru alegerile făcute!
E minunat să scrii pe o listă rezultatele obținute
și să nu faci altceva decât să o transmiți organizatorilor. Trebuie să ne
simțim bine, nu-i așa? Prin asta se dovedește că mai-marii noștri au încredere
în noi și în CORECTITUDINEA noastră. Doar fișele preșcolarilor nu contează
pentru că totul se rezumă la o simplă listă. Totul e proiect, teorie. Practica,
însă ne omoară.
Ei bine, nici aici nu mă încadrez în rubricile
proiectului dumneavoastră pentru că REFUZ să particip la astfel de concursuri
care nu pun în valoare talentele copiilor mei. Cu toate astea, preșcolarii mei
participă zi de zi la un concurs pe care dumneavoastră nu l-ați putea juriza
nicicând: la CONCURSUL PUȘTILOR FERICIȚI că sunt alături de o educatoare
RELAXATĂ și nu stresată, ori frustrată de cine știe ce puncte la vreun dosar.”
