Mesaj pentru Guvernul României

( imagine preluată de la: http://crestintotal.ro/2013/08/22/misiunea-crestina-hristic-la-ploiesti/)

        Dragi miniștri care vă tot perindați prin Ministerele Guvernului țării noastre, aș avea rugămintea ca atunci când vă mai trece prin cap să mai propuneți vreo lege nouă doar de dragul de a schimba ceva, ați putea face următorul lucru foarte util tuturor: SCHIMBAȚI-VĂ ÎNTRE VOI!!! oricum sunt ministere de ajuns și rămâneți tot în sistem.

       La grădiniță, unele dintre activitățile cu preșcolarii sunt cele liber-alese, realizate pe centre de interes.  Copiii au posibilitatea de a alege  unul din centrele respective, sau chiar la mai multe, dacă timpul le permite. Pentru a se evita învălmășeala și dezorganizarea, de multe ori, educatoarele stabilesc un anumit semnal pe care îl vor spune copiilor pentru a se muta la centrul dorit. Mesajul pe care majoritatea dintre noi îl folosește, este următorul: „1,2,3, MUTĂ-TE UNDE VREI!”

           Deci, dragi guvernanți, s-a dat startul: „1,2,3,...!

Decât să produceți haos în țară, mai bine, când vă plictisiți, alegeți-vă alt sector de interes.

Deși n-am mai făcut politologie din timpul facultății, iar lucrurile prin sfera politicului s-au tot schimbat de atunci ( mai bine zis personajele), mi-aș permite să vă sugerez câteva idei care mi-au venit în minte. Cine știe? Poate v-or inspira cumva...

1.      La învățământ ar putea veni Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

De ce?

Pentru că un bun agricultor știe că pentru a se dezvolta, o sămânță are nevoie de un sol fertil, de condiții naturale prielnice și de îngrijire permanentă din partea celui care o plantează.

Totodată, sistemul educațional din România are nevoie de licee de profil foarte bine organizate, cu posibilitatea de a se face practică multă, cât de multă se poate. Are nevoie de DASCĂLI care educă mintea, inima și sufletele copiilor și nu de CADRE DIDACTICE care fac doar INSTRUCȚIE și atât. Are nevoie de un sol fertil care să asigure preșcolarului/elevului condițiile pentru a pune în practică cele învățate (Aud și uit, văd și țin minte, fac și înțeleg”- proverb chinezesc). Are nevoie de un mediu educațional care să-l învețe:

-          SĂ ȘTIE,  nu doar SĂ CUNOASCĂ

-          SĂ FACĂ și nu doar SĂ ASCULTE

-          SĂ FIE și nu doar SĂ-ȘI DOREASCĂ

-          SĂ CONVIEȚUIASCĂ cu ceilalți în armonie și nu în teamă, frustrare, invidie, învățând în fiecare zi cum să devină Oameni printre Oameni.

      Iar pentru ca toate acestea să fie posibile e nevoie de iubire, de respect, de recunoștință față de ce ne-au lăsat strămoșii noștri ca moștenire: limba românească cea dulce și frumoasă, credința, meșteșugul mâinilor, iscusința, înțelepciunea și curajul. Zestrea pe care o avem trebuie îngrijită cu atenție și transmisă mai departe, cu responsabilitate, tinerelor generații care se vor „clădi” cu succes pe temelia noastră așa cum și noi, la rândul nostru, am avut o fundație solidă de la strămoșii noștri.  

2.      La sănătate ar putea veni cu succes Ministrul Culturii și Cultelor.

Domnia sa ar putea să propună o lege prin care doctorii care se cred a fi mai presus decât Dumnezeu, îndopând populația cu pastile, să nu mai trateze doar efectele bolii, ci să ajute pacientul să conștientizeze că boala trupului se produce întotdeauna de la boala minții sau a sufletului.  Astfel, vor fi tot mai puțini bolnavi și tot mai multe suflete vindecate cu adevărat.

3.      La  JUSTIȚIE s-ar potrivi Ministrul Sănătății care poate oferi prim-ajutor noilor colegi anchetați pentru fraudă. Iar dacă se îmbolnăvesc pe capete, ar putea fi de vină și gripa porcină. Un vaccin ar fi ideal, de ce nu? Doamne ferește să rămânem fără personalități competente chiar la justiție! Cine le-ar putea înlocui, ținând cont de faptul că tinerele generații nu vor afla decât de pe google despre limba latină ale cărei cuvinte sunt folosite în multe expresii juridice. Nu ne rămâne de făcut decât să dăm verdictul în unanimitate, pentru cei care sunt acuzați de fraudă: sărmanii, au suferit de sindromul LONGA MANUS. Iar asta îmi aduce aminte de vorba unei prietene dragi: „Ce-ai vrea, dragă, să umble în borcanul cu miere și să nu guste?”

4.      La Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor s-ar potrivi ca o mănușă ministrul APĂRĂRII NAȚIONALE. Domnia sa ar proteja, chiar și cu prețul propriei vieți, natura de inamicii săi care atacă mișelește, strivind definitiv șansa copiilor noștri de a trăi într-un mediu sănătos.

5.      La Ministerul Finanțelor Publice ar putea veni ministrul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și a Persoanelor Vârsnice, care, cu siguranță, și-ar instrui bine funcționarii să nu mai fie apatici, scârbiți și enervați pe viață, vărsându-și veninul pe sărmanul cetățan român, purtat de la un ghișeu la altul pentru a-și plăti contribuția. Mai întorc și ochii peste cap, atunci când se consideră asaltați de „întrebări întrebătoare”, la care, de multe ori, răspund tot printr-o întrebare, trimițând cetățeanul la alt ghișeu sau chiar „la plimbare”, când are o zi mai proastă.  

Iar pentru că există prea mult stres la guvernare, domnul ministru ar putea da o lege pentru toți colegii dumnealui să stea liniștiți în concediu de maternitate prelungit până la pensie. Pensie pe care le-o dorim să fie cât salariul minim pe economie, ca să fie „fericiți” și la adânci bătrâneți.

6.      La Ministerul Apărării Naționale ar putea veni domnul ministru al Educației Naționale și Cercetării Științifice.

Domnia sa ar putea crea un nou sistem de apărare împotriva inculturii, ignoranței, indecenței din televiziuni și din presă și a inadaptării mascate de un „intelectualism fardat”. De ce???

Pentru că se vorbește mult, se folosesc cuvinte pompoase care nu au nimic de-a face cu realitatea dureroasă, se fac poze cu zâmbete false care ascund multă nepăsare față de semeni, se înjură mult partidele între ele, luptând „cu vitejie” pentru cucerirea puterii politice și nu pentru bunăstarea poporului român pentru care se face PUȚIN...mult prea puțin.

         Lista ar putea continua, însă ce e prea mult strică și nu dă frâu liber imaginației celorlalți.

Important este ca domnii de la cârma țării să-și amintească de faptul că sunt fii ai României și că dincolo de chipuri care zâmbesc să dea bine în poză, dincolo de două mâini care se strâng în semn de înțelegere, sunt doi oameni care ar trebui să fie OAMENI.

    Mai jos e un mesaj dedicat domnului ministru al educației, prin care îmi spun deschis părerea despre proiectul de lege propus în educație.  Îmi permit să îmi exprim opinia pentru că atunci când votăm, ni se spune: „VOTUL TĂU CONTEAZĂ!”, însă atunci când avem o plângere, ori ne sunt încălcate anumite drepturi fundamentale, ne este dat să auzim: „Ce poți face tu? Ești unul singur. Noi suntem PUTEREA.”

Ei bine, nu suntem singuri. Niciodată nu suntem singuri. Vocea poporului contează. Acum, mai mult ca niciodată! E timpul să dăm startul schimbării: 1,2,3...

                                          Pentru Domnul Ministru al Educației,

      „FIECARE, dar FIECARE mINISTRU nou-venit pe scaunul conducerii ( oare ce-o fi conducând???) vine cu câte o schimbare genială. 
Oare o fi întrebând pe cineva când ia hotărâri de acest gen? Consilierii domniei sale???Consider că există consilieri bine pregătiți și care au habar ce se întâmplă ÎN REALITATE în țară. 
Doamne ajută-ne!!!
Eu master nu fac și nici cursuri nu fac... doar de dragul unei diplome, unei hârtii fără valoare MORALĂ 
Eu, însă, mă adaptez în fiecare zi și VREAU din tot sufletul să acționez într-un mod conștient pentru micuțele suflete față de care sunt responsabilă, prin exemplul pe care îl ofer acestora. ( Uneori mai bun, alteori mai puțin bun, de ce să nu recunosc? Doar sunt om, la urma urmei...)
Eu, dragă domnule ministru, eu sunt o simplă educatoare care nu intenționează să facă master pentru a fi mai bine plătită, iar fotografiile pe care mi le fac micuții mei „învățăcei” ar putea câștiga, în cel mai fericit caz, premiul pentru CEA MAI HAIOASĂ POZĂ fiindcă aproape de fiecare dată apar fără cap J deși micii fotografi spun că e poza perfectă. Or fi știind ei ceva. Și de multe ori știu mult mai multe decât noi. 
Cu toate astea, se vor găsi mulți din sistem care să se conformeze noilor reglementări IMPUSE și nu LIBER-ALESE ... Vorba aia, numai uniți nu suntem, din păcate. L  Cât despre concursurile AVIZATE de MINISTER, felicit comisia care aprobă concursurile în CAEN pentru alegerile făcute! 
E minunat să scrii pe o listă rezultatele obținute și să nu faci altceva decât să o transmiți organizatorilor. Trebuie să ne simțim bine, nu-i așa? Prin asta se dovedește că mai-marii noștri au încredere în noi și în CORECTITUDINEA noastră. Doar fișele preșcolarilor nu contează pentru că totul se rezumă la o simplă listă. Totul e proiect, teorie. Practica, însă ne omoară. 
Ei bine, nici aici nu mă încadrez în rubricile proiectului dumneavoastră pentru că REFUZ să particip la astfel de concursuri care nu pun în valoare talentele copiilor mei. Cu toate astea, preșcolarii mei participă zi de zi la un concurs pe care dumneavoastră nu l-ați putea juriza nicicând: la CONCURSUL PUȘTILOR FERICIȚI că sunt alături de o educatoare RELAXATĂ și nu stresată, ori frustrată de cine știe ce puncte la vreun dosar.”