Despre relația de cuplu cu un... ARICI

( sursă imagine: INTERNET) 

          Nu de puține ori se întâmplă ca într-o relație romantică, unul din partenerii de cuplu, fie bărbat, fie femeie, să se plângă de faptul că celălalt este suspicios, gelos, răutăcios și „închis” comunicării, scoțându-și „țepii”, asemeni ariciului, atunci când ego-ul său crede că ar putea fi amenințat.

       E drept că o relație presupune și „bune” și „rele”. Nu există om perfect, fără păcate. Fiecare spune, ori face în mod voit sau nu, anumite lucruri care provoacă durere celuilalt, motiv pentru care, se întâmplă ca acesta din urmă să-și formeze în minte anumite idei și credințe false,  „văzându-și” partenerul prin prisma celor petrecute în trecut, fără să realizeze că în loc să judece comportamentul negativ, judecă omul. Și nu îl judecă doar o dată, ci ori de câte ori durerea revine.

 Pentru că orgoliile încep să vorbească în locul iubirii, inimile lor se îndepărtează tot mai mult... până când, la un moment dat se închid. 

       Totodată, majoritatea conflictelor din cuplu pornesc de la o COMUNICARE DEFECTUOASĂ.

De câte ori nu ți s-a întâmplat să gândești și să simți ceva, dar să spui cu totul altceva?

Și-apoi, e oare vina celui de lângă tine că nu îți citește gândurile??? El se ghidează după ce i se spune. Îți dă timp de gândire, te lasă liniștit, nu te „enervează”-cam asta crede el-, deși habar n are ce vulcan clocotește în adâncul inimii tale.

       Cel mai greu în relațiile cu oamenii este să le citești INTENȚIILE, să privești detașat dincolo de cuvintele pe care aceștia le spun. De ce spun că e greu? Pentru că, de multe ori, un „Lasă-mă-n pace” se traduce la nivel subtil „Îmbrățișază-mă și spune-mi că va fi bine”, un „Nu-mi pasă. Mi-e indiferent...” ar însemna „Îmi pasă, dar nu vreau să mai fiu rănit/ă.” , un „Nu sunt disponibil/ă.” s-ar traduce ca însemnând „Mi-e greu să-mi deschid iar inima”, etc. Chiar și cei care sunt mai sensibili și mai receptivi la anumite lucruri subtile, uneori sunt dezorientați și confuzi. Li se spune ceva și ei simt altceva. Ce să facă? Să acționeze după ce aud sau după ceea ce simt???
        Un alt motiv de nefericire în doi îl reprezintă AȘTEPTĂRILE.
Este cunoscut faptul că fiecare dintre noi are anumite așteptări de la ceilalți, iar în relația de cuplu acestea sunt mult mai lesne de sesizat. 
       Faptul că nu ne sunt împlinite anumite așteptări de la partener și, mai ales, faptul că, de cele mai multe ori, nu le exprimăm cu adevărat și nu le facem cunoscute celor dragi nouă, ne produc suferință. Unii nu-i comunică celuilalt ce doresc de la el pentru că încă nu știu ce vor cu adevărat, alții știu ce vor, însă le e teamă că n-ar putea primi, fapt pentru care soluția salvatoare, cred ei, este să se ascundă, să refuze comunicarea sinceră, deschisă și să-și scoată din nou țepii „cei de toate zilele”, care par să-i protejeze cu succes de o posibilă durere. Din păcate, toți aceștia sfârșesc prin a se auto-compătimi de soarta lor nefericită și lipsită de iubire, asemeni ariciului necăjit dintr-o fabulă pentru copii scrisă de Stelian Filip:

Se privea ariciu-n unda

Unui ochi de lac sticlos,

Contemplându-şi lung rotunda

Formă- a trupului ţepos

Şi ofta: - Ce lume rea!

De când sunt, eu n-am plăcerea

De-a simţi, pe pielea mea,

Ce înseamnă mângâierea!

(versuri poezie „Necazul ariciului”, de Stelian Filip - „Cartea cu zâmbete”)

               Cineva drag m-a întrebat cândva: „Tu ce ai face dacă ai trăi cu un arici? L-ai putea strânge în brațe???” Nu i-am spus nimic, pentru că am considerat că fiecare găsește la momentul potrivit răspunsul pe care-l caută cu adevărat. Iar atunci nu venise încă momentul.  Totuși, mi am amintit că erau odată niște chibrituri pe care erau desenați doi arici care făceau dragoste. Unul zâmbea sadic, iar celălalt era plin de răni și de bandaje, pe întreg corpul. J

           Am putea strânge un arici în brațe, cu toată durerea provocată  de țepii săi care ne vor răni. De ce? Pentru că IUBIREA este cea care ne dă putere să mergem mai departe, să îndurăm, să avem răbdare și să ne păstrăm credința. 
          Așa cum un copil nu simte foame și nici oboseală atunci când se joacă, un suflet care iubește cu adevărat nu simte suferință. El nu se simte îndurerat dacă celălalt nu îi răspunde cu iubire, ci îi pare rău că n-a știut să iubească mai mult.

        Prietene drag, bandajează-te și iubește!
Iubește fără măsură pentru că dragostea  adevărată va face ca țepii ariciului din viața ta să se înmoaie.

     Iar tu, cel care joci un rol de arici, privește-l în ochi pe cel de lângă tine. Nu-i așa că poți să-i vezi sufletul minunat? Atunci, sărută-i rănile și îmbrățișază-l! Dezbracă țepii! Nu mai ai nevoie de ei.  Timpul Iubirii a venit!

( UMBERTO TOZZI - TI AMO - https://www.youtube.com/watch?v=VyTz-KBXkYY )