Uneori, îngerii se îmbracă în negru...

  

(sursă imagine: https://babylenutapentrusuflet.blogspot.ro/2013_11_01_archive.html)

        Atâția îngeri, Doamne, atâția îngeri printre noi! Iar noi suntem atât de orbi și surzi...

Cum am putea oare să-i vedem dacă ochii noștri sunt fermecați de strălucirea trecătoare a lumii? Cum am putea să-i auzim dacă ei vorbesc în șoaptă inimilor noastre atunci când mințile ne sunt zgomotoase și nestatornice?

Îngerii nu se laudă și nu se mândresc atunci când alegem să facem voia Lui Dumnezeu. Nu ne spun: „Vezi? Am avut dreptate! Ce bine te-am învățat!” Îngerii privesc smeriți în pământ și se bucură pentru sufletele noastre, mulțumiți că au putut fi de folos. Ei îl slăvesc pe Dumnezeu, învățându-ne și pe noi să facem asta.

Îngerii plâng odată cu noi. Când suntem nefericiți, ne vindecă durerile, ne sărută inimile și ne îmbrățișează în taină, oferindu-ne bucurii nepieritoare.

Îngerii nu strălucesc prin lume, ci strălucesc în inimile fiecăruia dintre noi.

    Pe pământ, uneori îngerii se îmbracă în negru tocmai ca să nu ne orbească și să ne facă să-i admirăm prea mult. Îngerii nu doresc nicidecum asta. Ei vor doar să facă voia Tatălui: vor să ne conducă acasă și atât...

(SIMFONIA INIMII.GHE.IOVU  - https://www.youtube.com/watch?v=myDmX2NGTbY)