Calea Iubirii sau Calea Fricii?

                     

( sursă imagine: https://ro.pinterest.com/lidiacristinar/echilibru/)

            

       Acum ceva vreme, cineva m-a întrebat:
- Ce faci când inima ți-e frântă? O lași deschisă? Mai poți iubi?...
- Nu știu să iubesc cu adevărat. I-am răspuns. Dar voi învăța... Voi învăța pentru că inima mea întotdeauna va rămâne deschisă, indiferent dacă va primi flori ori spini în dar.

          Fiecare dintre noi are propriile povești de viață, obstacole, greutăți, necazuri. Fie că trăim stări de abandon, de tristețe, de așteptări neîmplinite, de furie, regret sau deznădejde, în fața problemelor care apar, avem două variante de a ne manifesta:
- Să ne închidem inimile

- Să rămânem cu inimile deschise
       E adevărat că în urma unor experiențe dureroase, majoritatea oamenilor au tendința de a-și închide inimile și de a respinge tot ce vine înspre ei, de teama de a nu mai repeta starea de suferință. E o reacție normală de autoapărare, dar care, din păcate, produce multe răni și traume pentru că deciziile sunt luate din frică, din neîncredere, iar nu din iubire. Frica paralizează ființa, o împiedică să se manifeste la adevărata sa valoare și să-și atingă potențialul maxim.


Pe de altă parte, însă, există oameni care, indiferent de greutățile prin care trec, aleg să rămână cu inimile deschise și să îmbrățișeze cu iubire orice experiență de viață. Aceștia consideră durerea ca fiind un mare dar pentru suflet și o adevărată lecție din care desprinde învățături neprețuite, pe care le oferă cu drag și altora, atunci când este cazul. Ei sunt recunoscători pentru orice vine înspre ei și spun cu bucurie: „Mulțumesc pentru darul pe care mi-l oferi! Mulțumesc! Accept să primesc!”
       Știind că iubirea este un act de curaj în care îți deschizi inima în fața celorlalți, acești oameni aleg să meargă pe Calea Iubirii, o cale pe cât de minunată, pe atât de dificilă de parcurs...


       În continuare, postez câteva rânduri dintr-o carte scrisă de binecunoscutul autor de cărți motivaționale, Alan H. Cohen și care se numește „Viața ca o țeapă – mic tratat antiratare” (Ed. Nemira, 2013). Aceasta poate oferi un real suport tuturor celor care se află în diferite etape grele din viață. Astfel, la finalul cărții, autorul scrie următoarele:


„ Poți alege un drum ușor și plin de lumină; important este să fie al tău. În „Învățăturile lui Don Juan”, mentorul Don Juan Matus îl învață pe autorul Carlos Castaneda că există doar două drumuri în viață: drumul INIMII și drumul FĂRĂ INIMĂ. Dacă alegi calea inimii, explică Don Juan, când ajungi la capăt îți vei binecuvânta viața. Dacă urmezi calea fără inimă, când ajungi la capăt vei blestema ceea ce ai făcut. În orice clipă alegi o cale cu sau fără inimă. Nimeni nu-ți cunoaște calea inimii mai bine decât ți-o cunoști tu. Dacă ai încredere în sentimentele, visurile și valorile tale, viața îți va străluci. Dacă le tăgăduiești, viața îți va fi plină de țepe. În cele din urmă, puterea se află în mâinile tale.”

                  Tu ce alegi? Calea Inimii sau pe cea fără inimă?



(Heavens Rain - Mehdi - https://www.youtube.com/watch?v=-5_YttgLb9c