ÎNTUNERICUL din MINE (+film CĂLUGĂRUL ȘI DEMONUL)

(imagine preluată de la: https://nonjustice.wordpress.com/tag/citat-despre-intuneric/)

             Viața aici pe pământ este o călătorie într-o lume a iluziei. Ca într-o mandală mișcătoare, totul se transformă continuu.

            În acest univers al dualității, se întâmplă, de multe ori, de-a lungul vieții, să cădem în mrejele fetei Morgana, lăsându-ne fermecați de iluziile deșarte ale lumii. Până în ultima clipă din viața noastră trecem prin tot felul de încercări, însă indiferent de ispitele care apar pe cale, important este să nu ne lăsăm cuprinși de duhul deznădejdii, ci să ne purtăm mai departe crucea, așa cum ne este dată, căci El știe cât putem duce. Astfel, fiecare are propriile lecții de dus și are de purtat, de multe ori, lupte aprige în adâncul inimii. Aceste lupte se dau între LUMINĂ și ÎNTUNERIC, între a merge pe calea cea dreaptă și a porni pe alte cărări străine. Calea dreaptă este cea strâmtă și mulți se poticnesc atunci când merg pe ea, însă cei care reușesc să rămână pe cale până la sfârșit, sunt încununați cu laurii bucuriei veșnice.

            În scurta noastră călătorie prin această lume, suntem, în permanență, înconjurați atât de îngeri ai luminii,  cât și de îngeri ai întunericului.

Mai mult decât atât, în fiecare dintre noi există și ÎNTUNERIC și LUMINĂ, doar că, de multe ori, alegem să ascundem partea noastră întunecată (UMBRA). O ascundem chiar și de noi înșine, însă UMBRA e în permanență cu noi, indiferent dacă ne dorim sau nu asta. Ea pășește pe unde pășim și noi, se hrănește cu gândurile, cuvintele, faptele noastre și, la un moment dat, dorește să iasă la suprafață. Mai devreme sau mai târziu, ea o va face. Va ieși la lumină, făcând astfel să apară lucruri pe care n-ai fi vrut să le vezi nici măcar tu însuți, darămite să le mai vadă și ceilalți...

            Astfel, un pas important pe drumul vieții noastre îl reprezintă ACCEPTAREA laturii noastre întunecate. Doar acceptând și conștientizând existența acesteia, o putem transforma. Și pentru că, așa cum susțin oamenii de știință, întunericul reprezintă locul unde încă nu a pătruns lumina, la rândul său, UMBRA noastră reprezintă acea parte în care nu a pătruns lumina,. Umbra este partea noastră cu traume, frici, răni, credințe limitative ș.a.m.d.

            Îmi accept rănile, durerile, fricile! Accept faptul că lupt cu anumiți demoni! Apoi încep să IUBESC pentru că Iubirea e calea prin care lumina poate străpunge și cel mai întunecat colț al ființei. E de ajuns să iubești, iar întunericul devine lumină.

Desigur că nu este vorba despre o iubire omenească, ci despre acea iubire izvorâtă dintr-o inimă plină de Hristos (iubirea cristică), o dragoste care se revarsă peste toți și toate, fără deosebire, care nu se consumă și care nu așteaptă ceva în schimb. Ea oferă de dragul celui care primește.

A iubi cu inima plină de Hristos nu ține de firea noastră omenească, cea schimbătoare și nestatorică, ci e dăruită de Dumnezeu, după îndelungi rugăciuni.   

            În cea mai întunecată noapte, sufletul  își privește demonii, dar nu poate să-i urască, să-i ucidă, ori să-i alunge. El îi privește cu milă, văzând suferința în care se zbat și care-i ține înlănțuiți. Astfel, el înțelege că tot ce are de făcut este să-i accepte și să-i iubească, chiar dacă aceștia îi sunt vrăjmași. Iar ființa alege să-i iubească,  apoi își dă seama că, de fapt, cel care iubește este Hristos. El  sălășluiește în inima sa, luminându-i calea spre Rai.

            Filmul „CĂLUGĂRUL ȘI DEMONUL” prezintă, într-o manieră foarte creativă, această veșnică luptă dintre ÎNTUNERIC și LUMINĂ, o luptă dusă atât de monahi, cât și de mireni, în drumul lor spre mântuirea sufletelor.

            Clasificat ca fiind cel mai bun film după „Ostrov”, filmul are la bază o povestioară din viața Sfântului Ioan, Arhiepiscopul Novgorodului, care a fost ispitit de diavol, în timp ce-și făcea pravila de rugăciune și, prin puterea Sfintei Cruci, el a reușit să lege demonul, dându-i poruncă să îl ducă la Ierusalim la Mormântul Mântuitorului.

            Închei prin a scrie că vizionarea acestui film a avut un impact deosebit asupra mea, la vremea respectivă, mai ales prin faptul că m-a ajutat să conștientizez că suntem ispitiți până la sfârșitul vieții, dar că atunci când cerem ajutorul Lui Dumnezeu, imposibilul devine posibil de realizat, căci ceea ce la om nu e cu putință, la Dumnezeu toate sunt cu putință.

            Aș mai preciza și faptul că un moment deosebit de valoros în film, mi s-a părut a fi cel care s-a desfășurat imediat după ce  demonul i-a spus călugărului TAINELE FĂRĂDELEGILOR: „Nu iubi și nu vei fi iubit!”

             Demonul întreabă călugărul:

„Dacă demonul ar vrea să ajungă în sânul Lui Dumnezeu?(...)

O să accepte El, oare, pocăința din partea unui demon?”

             Răspunsul călugărului (la momentul: 1:37:07) este revelator:

      „Stai trei ani, în același loc, cu fața la răsărit. Zi și noapte închină-te:

„Doamne, iartă-mă pe mine, răutatea eternă!

Doamne, iartă-mă pe mine, păcătosul!

Doamne, iartă-mă pe mine, netrebnicul!”

            VIZIONARE „LINĂ” VĂ DORESC!

           SĂ NE FIE DE FOLOS!

(Călugărul şi demonul - https://www.youtube.com/watch?v=0-mgtTtcv-Y)