Oare cum fac dragoste sufletele?

                                                           ( sursa imagine: INTERNET)

         -Oare cum fac dragoste sufletele? m-a întrebat inima curioasă.

-Habar n-am! i-am spus. Nu știu. De multă vreme mi-aș fi dorit să aflu, dar nu am găsit încă un răspuns.

-Dar toate inimile își dau seama când sufletele își transmit iubire, nu-i așa? 

-Mai mult ca sigur! Uneori simți atâta iubire, atâta pace,
atâta lumină la un suflet, încât nici nu e nevoie măcar să te apropii fizic
de el. Poți simți de la distanță cum radiază iubirea și curge în valuri care îți binecuvântează întreaga viață.

-Atunci de ce mintea nu poate înțelege iubirea? De ce nu vrea aproape niciodată să asculte glasul inimii și i se împotrivește cu înverșunare? De ce fuge mereu, mereu???

-Nu știu. Poate de teamă să nu piardă controlul. Mintea  își caută în permanență pacea și echilibrul. Ea vrea să cunoască, să știe, să cerceteze, însă iubirea  poate fi SIMȚITĂ și atât. Nu poate fi înțeleasă, nici explicată  în cuvinte, noțiuni, sau redată prin diferite formule... 

            Te mai întreb ceva. spuse inima, printre puternice bătăi:

-Ar putea fi vreodată posibilă o iubire între un Maestru al Conștiinței și un Discipol al Inimii? 

-Ooo, da! De ce nu? i-am răspuns. Orice e posibil dacă există credință!

- Nu cred! Imposibil! a replicat cu tărie inima, zbătându-se în piept. 

 Maestrul conștiinței este calm, echilibrat, gândește logic și poate prea sec și rece, dorind să analizeze cu o mare curiozitate tot ce se întâmplă atât în lumea cea văzută, cât și în cea nevăzută. El analizează durerea fără a se identifica cu ea. El vrea să se înalțe tot mai sus, dincolo de limitele cunoașterii. Nu-și dorește să coboare în adâncuri.  Pe de altă parte, Discipolul inimii visează iubire, respiră iubire, se hrănește cu iubire, oferă iubire și primește tot ce i se dă, doar de dragul de a-l bucura pe cel iubit, chiar dacă darul primit îi poate aduce suferință. El preferă să simtă emoțiile, să le trăiască, să le îmbrățișeze, indiferent de rănile pe care i le fac. 

-Ai dreptate! am continuat eu discuția. Într-adevăr, pare imposibil de trăit o poveste de dragoste dintre un maestru al conștiinței și un discipol al inimii, așa cum, cei mai mulți oameni cred că este imposibil ca mintea să se unească cu inima.  Și totuși se poate, atâta timp cât există iubirea, pentru că doar iubirea poate pătrunde oriunde, chiar și în cele mai întunecate  și nevăzute unghere ale sufletului. 

Primul pas în poveste îl face inima. Aceasta urcă spre minte, parcurgând un drum sinuos și plin de obstacole. Mintea se bucură nespus de mult de întâlnire, însă, în scurt timp, vrea să o posede, astfel că o închide în colivia gândurilor sale. Dar inima nu poate fi ținută captivă pentru multă vreme pentru că ea e liberă, asemeni păsărilor și neînfricată asemeni eroilor care coboară chiar și în iad pentru sufletele celor iubiți. Inima poate privi spre cer cu bucurie, să zboare spre absolut, dar poate să coboare în adâncurile ființei, să privească în jos, spre  suferință și să îmbrățișeze cu compasiune durerea.

     La rândul său, mintea e obișnuită să urce, să se înalțe, să se extindă, așa că o posibilă COBORÂRE în inimă o face să ezite mult. Cu toate astea, atunci când obosește să se lase condusă de ego, de orgolii, să mai lupte și să se împotrivească iubirii, își apleacă privirile spre inimă, cufundându-se în izvorul său vindecător. E drept că mintea e nestatornică și preferă să exploreze diferite drumuri, însă odată ce vede chipul iubirii, îi rămâne întipărită amintirea sa, astfel că, indiferent de cărările pe care le va străbate, întotdeauna va căuta o cale de a se întoarce în inimă. 

- Frumos! Foarte frumos! spuse inima bucuroasă.  Și totuși... oare cum fac dragoste sufletele???întrebă aceasta din nou, căzând pe gânduri...

- Știu! I-am răspuns. Își sărută inimile, își mângâie durerile, își îmbrățișează gândurile, își vindecă rănile unii altora și își cântă iubirea. Așa fac dragoste sufletele. Așa...

(Rumi  - The Alchemy of Love - https://www.youtube.com/watch?v=dtQM-tuEaFo)