DIFERENȚA DINTRE IUBIRE ȘI ÎNDRĂGOSTIRE ( De ce îndrăgostirea e o boală a sufletului?)

                                 

                      ( imagine preluată de la: https://b3tty.sunphoto.ro/poze_inimy/48571910)

       Atunci când te îndrăgostești, te pierzi în celălalt și te rătăcești. Nu mai poți găsi drumul înapoi spre tine. Bucăți din sufletul tău se pierd în adâncul celuilalt care, de cele mai multe ori, nu poate înțelege și nici nu poate primi dragostea ta. Astfel, te zbați într-o pânză de păianjen și începi să deznădăjduiești. Uiți de Dumnezeu, de Calea spre El, de Calea spre tine, iar de aici pornesc toate nenorocirile care te duc cu pași grăbiți spre „Valea Plângerii”.

      Atunci când iubești nu există pierdere și nici rătăcire. Te abandonezi în celălalt și te regăsești mai luminos ca niciodată. Nu mai lupți împotriva curentului, ci lași să curgă dragostea, să-ți inunde toate celulele și să se manifeste cu grație în gândurile tale, în cuvinte și în orice gest pe care îl faci, fără a aștepta ceva în schimb. Iubind, te scufunzi în adâncul inimii tale și îl redescoperi pe Dumnezeu, pe Dumnezeul mântuirii.

De cele mai multe ori, pe parcursul vieții ne implicăm în diferite relații și suntem nevoiți să facem anumite alegeri, care se bazează pe principiul renunțării. Astfel, renunțăm la visuri, la oameni dragi și la părți din noi înșine, urmând ca apoi să căutăm bucățile lipsă, pentru a ne completa puzzle-ul inimii.

         Se spune că „îndrăgosteala” este o boală a sufletului, tocmai pentru faptul că ne aflăm în continuă căutare a părților lipsă din noi și credem că le găsim în exteriorul nostru. Nimic mai neadevărat pentru că noi, de fapt,  putem vedea în altcineva ceea ce există în noi înșine sau a existat cândva și am renunțat pe parcursul vieții.

           Te poți îndrăgosti de un chip, de un trup, de o minte frumoasă, de un fel de-a fi al cuiva, însă dragostea pe care i-o oferi nu se poate revărsa din preaplinul tău pentru că sufletul tău este incomplet. Astfel, atragi în viața ta tot un suflet care își caută cu disperare părțile lipsă, care tânjește după „jumătatea” sa.

Atâta timp cât vezi partea luminoasă a celuilalt, totul e în regulă. Însă vine un moment când îi descoperi și latura întunecată, lucru care îți provoacă teamă și îți vine să fugi cât mai departe,
mâncând pământul și gândindu-te cu groază: „Oare atât de orb/oarbă am putut fi???” Astfel, are loc procesul de DEZÎNDRĂGOSTIRE, acel proces dureros și binecunoscut de fiecare dintre noi.... :) 

Pe de altă parte, când iubești, vezi atât frumusețea și lumina celui drag, cât și întunericul său. Cu toate astea, nu bați în retragere pentru că dragostea te ajută să îl accepți așa cum este el cu adevărat, fără să îți dorești să se schimbe, sau mai rău, să fie asemeni ție. Dragostea ta se revarsă din preaplinul inimii și îi dai celuilalt posibilitatea de a se manifesta și exprima într-un mod autentic.

Atunci când se simte abandonat de celălalt, un îndrăgostit va spune dezamăgit: „Ți-am dat inima, dar mi-ai călcat-o în picioare!”, pe când un suflet care iubește va spune: „Poarta inimii mele îți va fi întotdeauna deschisă. Poți intra, poți sta afară, poți aștepta, sau poți
pleca, chiar dacă mă doare. Fă ceea ce vrei, atâta timp cât te știu fericit/ă. Ai libertatea de a alege.”

Un îndrăgostit va spune: „În inima mea rămâi tu, chiar dacă acum sunt cu altcineva. ” Sigur că în felul lui are dreptate pentru că golul din inima sa are nevoie să fie umplut mereu. Astfel, acesta va găsi în permanență un înlocuitor. Nu vei fi tu, va fi altcineva.

La rândul său,un suflet care iubește știe că Inima sa nu-i mai aparține. Este a celui pe care îl iubește. Chiar dacă partenerul său alege un alt drum, acesta știe în adâncul ființei sale că dragostea nu are început și nici sfârșit. Dragostea este și atât!

     Un îndrăgostit vede orice provocare ca pe o luptă, iar un iubit o vede ca pe o oportunitate de
a se cunoaște mai bine.

ÎNDRĂGOSTEALA te face să simți fluturași în stomac. Din păcate, la prima adiere a vântului, fluturii zboară și îți lasă un imens pustiu... La rândul său, IUBIREA te face să vezi fluturi peste tot, să zbori cu ei departe spre văzduh, iar atunci când noaptea se lasă, ea îți luminează calea spre cel iubit.

Îndrăgosteala este asemeni MAGICIANULUI din cărțile tarotului, iar IUBIREA poate fi asemănată cu Marea Preoteasă. 
Magicianului ( îndrăgostirii)  îi plac poveștile atractive și misterioase, îi place să se dea în spectacol, să fie în centrul atenției și să uimească.

Marea Preoteasă este tăcută, umilă, sensibilă și totuși atât de puternică! Mireasa Cerului, fiica stelelor, ea este cea care păzește cu smerenie intrarea în Templul Cunoașterii. Mulți doresc să intre, dar puțini dintre aceștia pot trece. Puțini intră în templu dar și mai puțini pot vedea în spatele voalului Stăpânei care păzește cele mai tainice mistere.   

Îndrăgosteala va spune: „Te iubesc! Nu te las să pleci! Avem nevoie unul de celălalt.” Însă după ce toate acestea se vor termina, vei fi înlocuit cu altcineva care va corespunde noilor standarde ale partenerului.

Iubirea va învăța să tacă uneori pentru că este răbdătoare și grijulie. Înainte de a-i spune celui drag „Te iubesc!” ea se va întreba: „Oare ce aș putea face pentru tine? Ce îți este bine cu adevărat? Să îți țin calea sau să te las în pace?” . Abia după aceea va șopti celui iubit:
„Te iubesc și tu știi asta!”

Iubirea nu înseamnă sacrificiu, ci înseamnă să renunți la ego-ul tău, să-i săruți inima celui drag, să-i înțelegi necesitățile și să alegi să-l servești, chiar și în tăcere, când uneori te alungă din viața lui.  

Iubirea nu este pentru cei care stau în turnul de control și privesc lumea de departe, crezând astfel că sunt detașați și calmi... Detașarea nu înseamnă să nu-ți pese, ci înseamnă să acționezi, să trăiești, să iubești, indiferent de rezultate, de ceea ce primești înapoi. Iubirea e pentru cei care au curaj să se arunce în valurile vieții și să-și trăiască povestea așa cum se pricep mai bine. Unii pot înota, alții se pot scufunda în adâncuri, alții pot face pluta și desigur, există o categorie de privilegiați care pot merge pe deasupra valurilor. Cu toate astea, apele sunt cucerite doar de cei care primesc coroana smereniei în iubire, după îndelungi lupte cu demonii ego-ului.  

Uneori există oameni care spun: „Mi-e teamă să nu mă îndrăgostesc!”, astfel, ei refuzând  să trăiască povești care ar putea deveni minunate. 

E bine să fim conștienți că e posibil să ne îndrăgostim oricând. Cu toate astea, întrebarea pe care ar fi bine să ne-o punem este următoarea: „Atunci când îndrăgosteala va trece, va rămâne totuși iubirea, dincolo de tot și de toate?” Dacă nu, atunci mergi mai departe. Dacă da, rămâi acolo unde ești și ai încredere că steaua iubirii va lumina calea voastră chiar și în cea mai neagră noapte.

      În îndrăgostire se pot întâlni doi orbi, două suflete fragmentate, două ego-uri.
În iubire se întâlnesc doi stăpâni care aleg să își ocrotească unii altora inimile, să se sprijine și să fie împreună atunci când soarele le mângâie chipurile senine, dar și atunci când apele tulburi ale vieții le încearcă dragostea, căci nimic din toate cele pământești ori cerești nu poate întrece
măreția IUBIRII.

1. De as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor, iar dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator.

2. Si de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta, si de as avea
atata credinta incat sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.

3. Si de as imparti toata avutia mea si de as da trupul meu ca sa fie ars, iar dragoste nu am,
nimic nu-mi foloseste.

4. Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste.

5. Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul.

6. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar.

7. Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda.

8. Dragostea nu cade niciodata. (Imnul dragostei - I Cor. 13;1-8)

           (MEHDI - Flight of the Butterfly - https://www.youtube.com/watch?v=CP0POpxFpUU)