M-am născut într-o noapte cu lună difuză
stelele mă priveau înghețate,
răzvrătitele gânduri, amorțite de gerul năpraznic,
își aminteau, ca prin vis, dorința lor cea sălbatică
dar, pentru că voiau să fie libere, dictatorul le-a exilat
în orașul neîntâmplărilor
iar acolo, în locul unde niciodată nu se întâmpla nimic, m-am născut eu,
cu o inimă bolnavă, goală asemeni unui vas adânc, însetat de apa cea limpede a vieții...
cu ochii întristați la vederea celor dinainte întâmplate ale durerilor
din orașul neîntâmplărilor
cu gura negrăitor de aprigă după adevăr
cu urechile surde la auzul vorbelor în vânt
cu mâinile îngreunate
de frica neputinței
cu picioarele înfipte în lutul străbunilor chinuiți de conștiința păcatului.
Așa m-am născut,
așa am trăit,
așa, am netrăit,
așa m-am întâmplat și m-am neîntâmplat,
și tot așa...
Așa, am murit...
Dar într-o noapte senină de vară,
când stelele căzătoare,
călăuzite de pașii iubirii
își căutau calea spre pământ,
m-am născut din apă și din duh.
Undeva, aproape de Cer, în inima pădurii,
în lacrima nopții,
în taina Vieții,
m-am născut eu, cu adevărat!
Cu inima scăldată în apele Raiului,
cu ochii mângâiați de frumusețea Adevărului,
cu gura pecetluită de Pace,
cu urechile auzind glasul tăcerii
născut în liniștea dintre cuvintele alese cu înțelepciune,
cu mâinile vesele și slujitoare ale aproapelui,
cu picioarele mergând libere pe Calea Iubirii,
aud și văd,
vorbesc și simt cu adevărat
căci sunt VINDECĂTORUL VINDECAT.
(Chiricari, marți, 10 mai 2022)
