VINDECĂTORUL VINDECAT

 M-am născut într-o noapte cu lună difuză

stelele  mă priveau  înghețate,

 răzvrătitele gânduri, amorțite de gerul năpraznic,

își aminteau, ca prin vis, dorința lor cea sălbatică 

dar, pentru că voiau să fie libere, dictatorul le-a exilat 

în orașul neîntâmplărilor

iar acolo, în locul unde niciodată nu se întâmpla nimic, m-am născut eu, 

cu o inimă bolnavă, goală asemeni unui vas adânc, însetat de apa cea limpede a vieții...

cu ochii întristați la vederea celor dinainte întâmplate ale durerilor

din orașul neîntâmplărilor 

cu gura negrăitor de aprigă după adevăr

cu urechile surde la auzul vorbelor în vânt

cu mâinile îngreunate 

de frica neputinței

cu picioarele înfipte în lutul străbunilor chinuiți de conștiința păcatului.

Așa m-am născut, 

așa am trăit,

așa, am netrăit,

așa m-am întâmplat și m-am neîntâmplat, 

și tot așa...

Așa, am murit... 

Dar într-o noapte senină de vară,

când stelele căzătoare, 

călăuzite de pașii iubirii

își căutau calea spre pământ, 

m-am născut din apă și din duh. 

Undeva, aproape de Cer, în inima pădurii,

în lacrima nopții,

 în taina Vieții,

m-am născut eu, cu adevărat!

Cu inima scăldată în apele Raiului,

cu ochii mângâiați de frumusețea Adevărului,

cu gura pecetluită de Pace,

cu urechile auzind glasul tăcerii

născut în liniștea dintre cuvintele alese cu înțelepciune,

cu mâinile vesele și slujitoare ale aproapelui,

cu picioarele mergând libere pe Calea Iubirii,

aud și văd, 

vorbesc și simt cu adevărat 

căci sunt VINDECĂTORUL VINDECAT. 

(Chiricari, marți, 10 mai 2022)