Semințele

(imagine preluată de pe site-ul http://www.zumzi.com/md/workshop-tablouri-din-seminte-pt-copii-si-parinti-d3788)

        Spune semințelor că sunt semințe! Spune-le cât sunt de minunate! Sărută-le, privește-le și uită de neiubirea din iarna vieții tale! Vor încolți atât de frumoase în primăvară când vom înțelege că „ mai înainte de toate noi suntem semințele (...)”

Știu....

( sursă imagine: internet)

        Știu că dincolo de privirile tale pătrunzătoare și „răutăcioase”, uneori se poate ascunde  un mare sacrificiu, o iubire neîmpărtășită, deziluzii, teama de a nu fi acceptat așa cum ești...

 Oprește-te din a judeca pe alții și, mai  ales, din a te judeca pe tine. Permite-i inimii tale să înflorească și scald-o în iubirea universală. Iubește lumea, iubește soarele, cerul, păsările, arborii, vântul, ploaia și, mai ales, iubește-te pe tine, așa cum ești! Amintește-ți că ai o parte umană, condusă de simțuri, dar ai și o parte divină care nu te judecă și nici  nu te învinovățește de ceva anume. Ea este răbdătoare cu ego-ul tău uneori prea încăpățânat să aibă dreptate. Ea tace și te privește cu compasiune, păstrându-și vie credința că odată te vei trezi, o vei vedea și vei ști să primești marea sa iubire.  

      Știu că dincolo de neîncrederea ta se ascunde nevoia de a fi confirmat de cei din jur. Uneori îți cauți scopul vieții pe cărări străine și, văzând că nu ajungi acolo unde sperai, începi să crezi că totul e pierdut, că e târziu să mai schimbi ceva, sau chiar ajungi te îndoiești de faptul că ai avea vreun rost în lumea asta.

Lasă iubirea să te ia de mână și, indiferent sub ce formă vine aceasta, primește-o, îmbrățișaz-o și pornește alături de ea pe un drum nou.  Nu întotdeauna va fi ușor, dar odată ce vei alege să privești totul din interior, viața ta va fi plină de magie. Vei înțelege că Dumnezeu nu a fost niciodată indiferent la suferința ta. Tu singur ai ales la un moment dat să-I întorci spatele și să nu-L mai vezi...

         Odată ce vei permite ca voia divină să se manifeste în viața ta, vei simți că nu ai nevoie de confirmarea sau aprecierea nimănui, fiindcă nimeni și nimic din exteriorul tău nu știe cu adevărat cine ești și, mai ales, cine ai putea fi. Privind lucrurile cu claritate, acum înțelegi că așa cum tu ai fost propriul călău, tot tu poți fi singura ta salvare și că  nimeni nu poate avea nicio putere asupra ta, nu te salvează, nu te vindecă și nici nu-ți poate face rău fără voia ta pentru că nimeni  nu poate să aleagă în locul tău ori să-ți trăiască viața. Văzute prin ochii iubirii, experiențele pe care ego-ul tău le numise „eșecuri” și care te-au făcut să-ți pierzi încrederea în tine, să te adâncești tot mai mult într-o stare de teamă și deznădejde față de viitor, vor DEVENI experiențe pline de binecuvântare, adevărate călăuze care te-au ajutat să-ți descoperi drumul spre lumina din adâncul inimii și să-ți dai seama că fricile tale n-au avut niciodată vreun temei.

      Știu că dincolo de violența ta verbală sau chiar fizică, se ascund mari traume ale copilului din tine care s-a pierdut undeva și trebuie regăsit, înțeles, ajutat, încurajat și, mai ales, trebuie iubit. Nu-l mai lăsa să sufere și să plângă în întuneric. Ia-l de mână, îmbrățișează-l, spune-i că-l prețuiești și că e în siguranță. Fă-l să înțeleagă că sunteți prieteni și vei trăi în armonie cu adevărat.

         Mai știu că unele suflete plâng în cea mai adâncă taină. Nu de rușine sau de teamă că le-ar vedea cineva, ci pentru faptul că lacrimile lor nu sunt pentru ei înșiși, ci pentru neputința aproapelui. Tot în taină, ei se roagă pentru cei slabi, orbi, care nu și-au descoperit încă drumul, puterea și dragostea de viață... Căci unde ar putea iubirea adevărată și vindecătoare să-și găsească un sălaș mai bun decât într-o profundă tăcere?

       Știu că nu există oameni răi sau întunecați ci suflete netrezite încă. Și-au tras obloane peste inimă iar lumina nu mai poate pătrunde. La timpul potrivit, când primăvara va dezgheța inimile lor, își vor deschide larg ferestrele, iar razele soarelui le vor lumina cămara sufletelor.

      Ochii mei au văzut multe, urechile mele au auzit vrute și nevrute, gura poate a vorbit ce nu-și avea rostul, sau poate am tăcut când nu trebuia, picioarele m-au purtat uneori pe cărări prea întortocheate, mâinile mele poate n-au știut cum să ajute întotdeauna așa cum mi-aș fi dorit cu adevărat, și cu toate astea, am învățat multe. Am mers, m-am împiedicat, am căzut, dar întotdeauna m-am ridicat, iar în cele din urmă, mi-am amintit că știu... Da. Știu că sunt un grăunte de nisip purtat pe aripile vântului, dornic să călătorească, să vadă, să privească, să cerceteze, să mângâie, să iubească...

     Știu toate astea, nu din minte, ci din șoaptele inimii. Mintea a învățat în cele din urmă să asculte...

Călătorul și copacul

- Spune-mi povestea ta, bătrâne  copac!

Îmi vei vorbi despre iubire sau despre război? Despre fericire sau suferință? Despre copilărie sau bătrânețe?...

Hai, povestește-mi, te rog, tot ce știi, tot ce-ai văzut și tot ce-ai simțit ! Avem o întreagă eternitate, nu-i așa?

Învață-mă să ascult!... Învață-mă să văd!... Învață-mă să ating!...Învață-mă să simt!...

Am rătăcit atât de mult în călătoria mea! M-am depărtat prea mult de drum și-am obosit...Am căutat prea departe și uneori am privit acolo unde nu trebuia.

Odihește-mă la umbra ta și, când mă voi trezi, voi deschide ochii și voi striga cât voi putea de tare crezul meu, crezul nostru, prietene drag.

Lasă-mă să te-mbrățișez, bătrâne copac!

Vrei să-ți spun o poveste adevărată? Ooo, știu că da!

Avem timp! Avem o-ntreagă eternitate, nu-i așa?

Taci!...

( imagine preluată de la adresa: https://addsalu.wordpress.com/ )

         Când auzi șoapta iubirii, ascult-o, sărut-o și taci!

Când în jurul tău înfloresc salcâmii, privește-i, miroase-i, binecuvântează-i și taci!

Când ceața te-mpiedică să  vezi limpezimea cerului, așteaptă, visează, păstrează-ți credința și taci!

Când urechile tale aud cuvinte răutăcioase, mulțumește, zâmbește, înțelege durerea celui care le-a spus, îmbrățișază-i sufletul și taci!

Când inima ta e tristă, permite-i să se deschidă, să  plângă, să ofteze, să suspine, dar taci...

Nu lăsa ca durerea  să prindă rădăcini adânci în tine. Las-o să fie, accept-o, îmbrac-o în haine luminoase și elibereaz-o ca să cutreiere cerul!

Taci! ... Viața e doar o bătaie de aripi a unei păsări în căutarea cuibului pierdut...

Taci și iubește căci doar în adâncul inimii poți transforma întunericul în lumină!

                                       ( https://www.youtube.com/watch?v=4zLfCnGVeL4 )

Fiecare dintre noi ar trebui să aibă o grădină secretă...

Un film emoționant care ne amintește tuturor să ne păstrăm credința.

Never lose your hope! Enjoy life :)



Filme Spirituale si Initiatice Subtitrate: Transcendence - Viata dupa moarte: Server 1 Server 2 Prima Parte A doua parte

The Sun shines on everyone ☼ Snatam Kaur

Toți suntem Unul: suntem Spiritul Luminii.

Iubește-mă cu inima deschisă

 

( imagine preluată de pe site-ul http://paxlaur.com/tag/iubirea/ )

              Iubește-mă cu inima deschisă! Lasă-mă să zbor, iar atunci când nu există cer în viața mea, pictează-mi unul fără nori. 

Nu mă ține închisă în colivia minții tale bântuită de gelozie,  posesivitate,  neîncredere, fiindcă 

voi muri cu timpul...

            Lasă-mă să respir, să râd cu gura până la urechi, să mă joc, să cânt, să dansez, fără să-mi amintești mereu că „se uită lumea”. Și ce dacă?... De ce mi-ar păsa? Lumea e prea mică pentru fericirea și zâmbetul meu larg, iar dacă nu vrea să se molipsească de bucurie, e treaba ei, nu a mea, căci ar putea privi în altă parte...

          Lasă-mă să -mi înalț aripile spre Lumină,  să-mi flutur părul în vânt și uneori, când mă simt nesigură pe mine,  să mă cufund în misterele sufletului meu...Știi, uneori am nevoie să fiu doar eu și inima mea care m-a așteptat o viață-ntreagă să-i înțeleg șoaptele, deci nu te plânge pentru câteva momente sau zile în care va trebui să aștepți și tu, la rândul tău, să-ți acord atenție. 

        Lasă-mă să fiu eu însămi și vei vedea că, pe zi ce trece, te voi iubi tot mai mult și în zborul meu spre absolut voi  învăța ce e tăcerea...