Timpul nu e ABSOLUT!

(imagine preluată de la: https://ro.pinterest.com/pin/513199320009715421/)

Pământul mă privea de sus

Eram o  floare de nu-mă-uita

Timpul părea să-mi fie prieten

Doar inima era bolnavă căutând să respire iubirea

Frica, profanatoarea vieții, își tremura genunchii,

 zbătându-se într-un trup neputincios și strigând

E târziu! E prea târziu acum!

Ce nu trăiești la timp, nu vei mai trăi nicicând.

E târziu! Mult prea târziu... a spus deznădejdea.

Timpul nu e ABSOLUT! a șoptit porumbelul sângerându-mi necredința

Când petreci în Iubire, trăiești dincolo de Timp!

A strigat pescărușul alb, cu aripile însetate de seninul cerului.

Atunci Inima cea răstignită de-atâtea dureri a înviat.

era trecut

era prezent

era viitor

era lumină

era pace

era adevăr

era iubire divină

era timp

Atâta timp era!

 Iar eu eram o floare de-nu-mă-uita...

(Kahlil Gibran - On time - https://www.youtube.com/watch?v=aTugusRAMZo)