În cadrul proiectului "În lumea celor care nu cuvântă", am realizat cu preșcolarii grupei mari la DLC o poveste despre animale domestice, creată de copii.
Ilustrațiile fac parte dintr-un set vechi, care aparține Editurii Didactice și Pedagogice, București, 1965.
Povestea noastră este următoarea:
"E o zi frumoasă de vară. Cerul este senin. Două flori 🌻zâmbesc către soare.
În curtea gospodarului e liniște.
Porcul Bogdănel mănâncă iarbă. El se gândește la și mai multă mâncare. Groh! Groh! Oare ce o fi în pământ?
Pisica Ana stă pe geam și privește porcul.
Miau, miau! Ce chipeș e Bogdănel! Se gândește pisica.
Cățelul Prințul se uită la Ana cu atenție și spune:
Ham, ham! Vai, ce frumoasă e Ana! ... Ca un înger
Dintr-odată ușa s-a deschis, iar Prințul a intrat în casa și a băut tot laptele din farfuria pisicii.
Pisica Ana a mieunat nervoasă la el și i-a spus:
- Hei, tu, de ce mănânci din farfuria mea cu lapte? Parcă eram prieteni.
- Mi-a fost sete. Nu aveam ce sa fac. A spus câinele. Asa împart prietenii mâncarea.
-Dar și mie îmi e foame, nu doar ție. Acum eu ce mai mănânc? A întrebat dezamăgită pisica.
-Poate îți mai pune stăpânul lapte a zis Prințul și a plecat.
Când a ieșit afară din casă, câinele l-a văzut pe purcelul Bogdănel care manca cu pofta din farfuria lui.
Prințul a început să latre furios:
-Ham, ham! Daca te mai prind la mâncarea mea, sa vezi ce pățești!
Porcul s-a speriat și a vărsat mâncarea câinelui.
Pisica, văzând întâmplarea, a început să râdă cu poftă și i-a spus câinelui:
-Ce amuzant ești, mai Prințule! De ce te-ai înfuriat? Nu spuneai tu că prietenii trebuie să împartă mâncarea?
Aici suntem toți prieteni, nu-i așa?
Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face!
SFÂRȘIT! "